Jean-Jacques Rousseau

„Contractul social“ este primul tratat de filosofie politica pentru care oamenii nu sunt obiect, ci subiect al discursului, inventand astfel ideea democratiei absolute. Guvernatii sunt implicati la fel de mult ca printii sau guvernele; conditia cetateniei este teoretizata, in vreme ce omul este propriul supus si depinde doar de legile pe care si le prescrie.„Contractul social“ nu este doar o antologie de formule sententioase, ci un sistem de gandire interogativa, care isi dezvaluie actualitatea cu fiecare noua etapa istorica: Cum pot fi integrate interesele tuturor in ceea ce numim interes comun?; Cum ne putem opune tentatiei guvernelor de a diminua libertatile cetatenilor?; Cum se poate educa in fiecare individ convingerea ca angajamentele care ne leaga de corpul social sunt mutuale?Ce asteapta sau ar trebui sa astepte cetateanul de la stat in schimbul respectarii legilor? Scopul lui Rousseau in „Contractul social“, volum publicat pentru intaia oara in 1762, este de a deduce forma constitutionala a statului legitim, Republica. Sunt expuse aici atat principiile fundamentale ale acestei Republici, cat si motivele care o fac o realitate istorica condamnata la disparitie. La momentul scrierii, Rousseau, inspirat de modelul oraselor antice, era convins ca libertatea politica apartinea unei ere apuse. Inovatiile parlamentare din Anglia nu faceau decat sa-i confirme declinul republican: in societatile liberale moderne, interesele individului prevaleaza intr-adevar asupra virtutii civice.Un text politic riguros, „Contratul social“ ar trebui citit mai degraba ca o critica anticipativa a democratiilor contemporane, decat ca un manifest militant pentru cauze revolutionare.In colectia „Istoria ideilor politice“ au mai aparut: Niccola Machiavelli, „Principele“; Niccola Machiavelli, „Arta razboiului“; Sun Tzu, „Arta razboiului“; Gustave Le Bon, „Psihologia multimilor“...

VREAU să cercetez dacă în ordinea civilă poate exista vreo regulă de administrare sigură şi legitimă, luându-i pe oameni aşa cum sunt şi legile aşa cum ar putea fi. În această cercetare voi încerca necontenit să îmbin ceea ce permite dreptul cu ceea ce este impus de interes, pentru ca justiţia şi utilitatea să nu fie în niciun caz separate. Îmi încep studiul fără a face dovada importanţei subiectului meu. Voi fi întrebat dacă sunt vreun principe sau un legiuitor ca să scriu despre politică. Voi răspunde că nu sunt nici una, nici alta, şi tocmai de aceea fac asta. Dacă aş fi principe sau legiuitor, nu mi-aş pierde vremea spunând ce trebuie făcut; aş trece la fapte sau aş tăcea. Fiind născut cetăţean al unui stat liber şi membru al suveranului, simt că, oricât de slabă ar fi influenţa pe care o poate avea vocea mea în chestiunile publice, dreptul la vot face să fie de datoria mea să le cercetez; când meditez asupra formelor de guvernământ, sunt fericit să văd că cercetările mele îmi dau noi motive de a o iubi pe cea din ţara mea...

Nici ca putea exista moment mai prielnic pentru aparitia unei noi traduceri a cartii atat de citate a filosofului iluminist Jean-Jacques Rousseau. Pentru ca, un stat, care nu stie ca "frecventa pedepselor insemna intotdeauna slabiciune sau neglijenta in conducere", este un stat lipsit de cultura politica! Din pacate, incidenta semidoctismului functional al membrilor aparatului de conducere este vizibila in mai toate practicile lumii romanesti...

Nici că putea exista moment mai prielnic pentru apariția unei noi traduceri a cărții atât de citate a filosofului iluminist Jean-Jacques Rousseau. Pentru că, un stat, care nu știe că „frecvența pedepselor însemna întotdeauna slăbiciune sau neglijență în conducere”, este un stat lipsit de cultură politică! Din păcate, incidența semidoctismului funcțional al membrilor aparatului de conducere este vizibilă în mai toate practicile lumii românești...