Fiica reginei din Saba

„Când Jacki Lyden avea 12 ani, Dolores, mama ei, a apărut într-o după-amiază în dormitor, cu trupul înfăşurat în cearşafuri şi braţele acoperite de hieroglife desenate cu dermatograf. Sunt regina din Saba, a spus. Astfel încep două călătorii: cea a mamei scufundate în oceanul demenţei şi cea a fiicei, care o veghează îndeaproape. Lyden circumscrie nebunia mamei sale şi propria-i reacţie în cele mai fine detalii... Scriitura vie, originală, lirică e strălucită în pasajele de neuitat în care Lyden se apleacă asupra comportamentului mamei sale, atât de îndrăzneţ şi de fantast uneori, încât devine aproape ilar. Există şi alte lucruri care-ţi dau fiori: evocarea pierderii tatălui, a abuzului psihologic (mama s-a recăsătorit cu un doctor bogat din localitate, un bărbat rece, sălbatic de autoritar, a cărui dominaţie despotică asupra familiei este înfăţişată cu o forţă remarcabilă), a neajutorării... Lyden transmite una dintre cele mai dificile lecţii ale vârstei adulte: aceea că se poate să-ţi iubeşti părintele nu numai în ciuda cusururilor sale, ci şi din cauza lor.“ (Caroline Knapp, The New York Times Book Review) „Unul dintre cele mai perene portrete ale relaţiei mamă-fiică apărute de-a lungul anilor, o carte de aşezat în raftul scrierilor memorialistice clasice, în rând cu The Liars' Club şi Angela's Ashes... O carte reprezentând, fapt remarcabil, atât actul de reamintire lipsit de sentimentalism al unui reporter, cât şi un mesaj de iubire la adresa unei persoane imposibile şi fascinante.“ (Michiko Kakutani, The New York Times)..