Iulian Tănase

E dimineață, Abiscruda îi povestește lui Altiulius despre un cercetător al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev și Abisa aud întreaga discuție dintr-o cameră alăturată, și surîd.– Acest Dement, în visul meu, cerceta somnul oamenilor și oamenii aveau somnul tulbure și cercetătorul Dement le privea somnul în ochi și zîmbea. Eu eram trează în visul meu și cercetătorul a venit la mine și mi-a zis: „La șaptezeci de ani, oamenii visează de opt ori mai puțin decît nou-născuții“.Altiulius o ascultă pe Abiscruda, și spune:– Păi, da, bătrînii nu mai au de ce să viseze, CÎND EȘTI BĂTRÎN ȚI SE TERMINĂ VISELE.– Nu, Altiulius, BĂTRÎNII VISEAZĂ MAI PUȚIN FIINDCĂ LI SE USUCĂ PLEOAPELE, de aia. NOU-NĂSCUȚII VISEAZĂ MULT PENTRU CĂ PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.– Asta ți-a zis-o cercetătorul?– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.– Copiii ăștia parcă sînt de pe altă lume, spune Abisa în șoaptă.– Și nu sînt de pe altă lume? spune Palev, cu voce scăzută...

In ziua cand a implinit patru ani, Sacha, un baietel cu ochi mari, albastri, si par blond, carliontat, a primit in dar de la tatal sau un castel fermecat. In acest castel se petrec cele mai neobisnuite lucruri: creioanele colorate sunt serpi multicolori, cu spatele anchilozat, scaunele sunt vulpi care se lasa fie imblanzite, fie dresate, farfuriile cu supa sunt la fel de adanci ca lacurile si marile, miezul noptii si miezul de nuca sunt rude de gradul intai, portocalele au ochi, gura si par de marar, masa e o casa cu patru picioare la adapostul careia Sacha se joaca cu tot felul de animale salbatice imaginare.Aventurile lui Sacha in Castelul Fermecat este o poveste despre dragostea dintre parinti si copii, despre forta imaginatiei si despre atentia si mirarea pe care copiii le pun in joc. Imaginatia este miraculoasa, caci cu ajutorul ei putem face cele mai extraordinare lucruri sau putem inventa povesti, care nu sunt mai putin adevarate doar pentru ca au fost inventate...

Cartea conține și un dicționar al Instrumentelor Muzicale din această povesteUn băiețel în vârstă de șapte ani își dorește foarte mult să cânte la un instrument muzical anume, doar că acest instrument nu există. Instrumentul se numește plictisoloncel. Plictisoloncelul e un instrument muzical imaginar cu coarde, la care nu te plictisești absolut deloc atunci când cânți la el.Băiețelul și tatăl său pleacă în căutarea acestui instrument, pe care doar în Țara Instrumentelor Muzicale Imaginare l-ar putea găsi. Nu știm dacă îl găsesc sau nu. Trebuie văzut. E de văzut și care sunt și cum arată cele 52 de instrumente muzicale imaginare pe care Iulian Tănase le-a inventat pentru această poveste.Sacha râde în hohote.— E foarte amuzantă fantoma. Îmi place de ea, spune Sacha. Fantoma aude cuvintele lui Sacha, iese dindărătul raftului plin cu cărți, face câțiva pași, apoi își înclină capul înspre Sacha. Sacha se ridică și se înclină și el. Fantoma zâmbește și se întoarce la locul ei. Sacha zâmbește. Este foarte bucuros. De acum încolo niciodată n-o să-i mai fie frică de fantome.— Tata, nu credeam c-o să fiu vreodată prieten cu-o fantomă.— Da, Șușu, e nevoie de curaj pentru asta. Și trebuie să ai inima deschisă. Când îți deschizi inima, frica dispare.— Prin deschizătura inimii dispare?— Da. Și tot prin deschizătura inimii intră bucuria, în locul fricii.— De unde intră bucuria în inimă?— Din suflet.— Și sufletul unde locuiește?— Unde vrea el, Șușu.Iulian Tănase are patruzeci și nouă de ani, doi copii (Adora și Sacha), două pisici (Madam și Tsontso), două mâini (stânga, dreapta), două picioare (stângul, dreptul), doi ochi (stângul, dreptul, la fel ca picioarele) și cam atât. Îi place să scrie poezie, proză scurtă, mici romane, însă cel mai mult și mai mult îi place să scrie povești pentru copii. Când scrie cărți pentru copii, Iulian se distrează cel mai bine. Și cel mai bine și mai bine se distrează — și în povești, și în realitate — împreună cu băiețelul lui, Sacha...

Cucamonga este o carte de avangardă, experimentală, care cuprinde texte din zonele poeziei, prozei și filozofiei. Cele cinci capitole ale cărții sînt următoarele:1) Best Sailor. Este un poem în proză, polemic și critic la adresa societății de consum și a pieței de carte dominate de bestselleruri. Armătura fiecăruia dintre cele șapte capitole ale acestui poem este alcătuită din scurte descrieri ale cărților prezente în topurile de vînzări din Statele Unite ale Americii, topuri publicate în revista The New York Times Book Review (nr. 11 din 24 martie 2008). Unul dintre personajele cele mai sonore care apar în acest text este Barack Obama.Best Sailor este probabil singurul poem din lume cu bibliografie (lista cuprinde în jur de 100 de cărți).2) 19 povești despre orice. Este un capitol care cuprinde 19 poeme scrise în registre diferite, fiecare fiind despre ceva anume: Despre visele unora plătite de alții; Despre importanța ficușilor în viața călătorilor; Despre pasărea care își ia zborul din om; Despre pescuitul alternativ; Despre cum se pleacă în luna de miere; Despre cum ajunge privirea să vadă; Despre orbirea vorbirii; Despre pompierul care își incendia țigările; Despre rolul menghinei în deprinderea tehnicii zborului; Despre legile rescrise ale ospitalității termodinamice; Despre călătoria pămîntului în jurul omului; Despre morți numai de bine; Despre teorema pescărușului cu cap de lup; Despre fatalitatea de a urmări știrile la televizor; Despre anatomia valurilor; Despre garderoba incandescentă a lui Dumnezeu; Despre conținutul de metal al picioarelor; Despre lumina care ne calcă pe urme; Despre categoriile aristotelice ale liniei orizontului. Ultimele cinci poeme-povești au la bază cîte o ipoteză științifică și sînt scrise într-o manieră inovatoare.4) Iubita mea vitregă și 5) Unul dintre domnișoara W și doamna Kuttare sînt două poeme în proză, cu personaje și întîmplări stranii. (Aceste poeme sînt reluări din cărți mai vechi, apărute în urmă cu 8-9 ani.)5) Demonadologia este o lucrare de filozofie, o scurtă introducere în metafizica răului, alcătuită din 90 de paragrafe, care parodiază Monadologia, celebrul tratat de metafizică al lui G. W. Leibniz. Monadei leibniziene i-a fost aici substituită demonada, în locul lui Dumnezeu apare Demonezeu, iar cea mai bună dintre lumile posibile a fost înlocuită de cea mai rea dintre lumile posibile. Deși tratează despre principiile care stau la baza răului din lume, Demonadologia se încheie într-o notă optimistă, cu happy-end...

Timpul e un tobogan pe careoamenii alunecă în ambele sensuri.Alunecăm pe spinarea netedă atimpului, nu știm unde vom ajunge,nu știm cînd vom ajunge acolo undetotuși vom ajunge.Uneori, toboganul dispare și toatelucrurile se întîmplă în același timp...

Despre cum părinții îi pot încuraja pe copii să nu devină niște adulți previzibili și plicticoși. Sau creative parenting.Adora dansează. E ziua ei de naștere. Dansez și eu cu ea. Dansăm pe piesa Yoshiko a formației The J’s with Jamie. Ies puțin din cameră și o las să danseze singură. După cîteva clipe, o aud țipînd. Alerg repede la ea să văd ce s-a întîmplat. Nu se întîmplase nimic, atîta doar că Adora își căra pumni în cap și spunea încontinuu: „Creier tîmpit, creier tîmpit…“. Adora se certa cu creierul ei, trăgîndu-i și niște pumni în cap, așa, ca să se-nvețe minte. O întreb ce s-a întîmplat și ea îmi spune:—    Păi, uite, eu dansez și creierul se gîndește cînd și-a spart buza Sacha și i-a curs sînge.Cu alte cuvinte, cînd ți-e și ție lumea mai dragă și vrei, de exemplu, să dansezi, creierul tău începe să o facă pe nebunul, gîndindu-se la lucruri triste. Păi, nu merită să-i tragi una-n cap?!..

În Extraordinară călătorie a ariciului Ariston se Întâmplă lucruri absolut, aproximativ și total extraordinare, dacă nu chiar fantastice.După ce își vinde ácele miraculos-vindecătoare, Ariston pleacă În lumea largă și, în drumul sau spre Everest, se oprește totuși să mănânce un tiramis’ În capitală Franței, la Paris, sau să vadă cel mai frumos amurg, Într-un sătuc din Luxemburg. Reușește Ariston să-și depășească delicată condiție de arici și să devină un erou al celor care vor să fie și curajoși, și liberi? Și care este rețeta, cu sau fără ace?Suferind de dor de ducă, Ariston ácele-și vinde și cu banii de pe ele pleacă lumea să colinde. Înspre Everest pornește, unde fratele sau geamăn, ce Breton el se numește, Își făcuse o căsuța dodoloata și drăguță. Avalanșă ce se iscă din senin și Într-o doară Îi readuce pe-Ariston și pe Breton În Africa natală, unde erau așteptați, cu sufletul la gură, de Leontina, soția lui Ariston, și de Clementina, sora geamănă a Leontinei și viitoarea soție a lui Breton. Greu nu este de ghicit: finalul poveștii e unul fericit.Iulian Tănase are suficienți pitici, pe creier și-n trasurici, încât era absolut firesc, pentru el, să aibă lipici la arici. Și nu doar la arici, ci și la melci, la licurici, precum și la alte ființe mici. Are doi copii, Adoră și Sacha, cărora le spune tot felul de povești – asta se întâmplă când îți iubești curat și sincer ființele de lângă ține: faci tot ce se poate să se simtă ele bine. Cu ariciul Ariston, Iulian s-a întâlnit din întâmplare, ziua în amiază mare, într-o țară-ndepărtată, frumoasă și minunată. A fost dragoste la prima vedere, căci ariciul Ariston nu e unul oarecare, cum se și poate vedea în această cărticică cu parfum de acadea.Alexia Udriște, văzându-se înconjurată de ácele ariciului Ariston, adună câteva și, după ce le transformă rând pe rând în pensule magice, îl însoțește cu fiecare ilustrație în călătoria lui plină de peripeții în jurul lumii. Fiindcă îndrăgește deopotrivă copiii și aricii, ea colorează cum nu se poate mai cald povestea extraordinară a lui Ariston care, curajos din fire, reușește să între în sufletele tuturor copiilor și mai mari, și mai mici...

Mitoș: Nu, nu, mai prost ca mine nu există. Deci vă spun acum. Nu știu cât de proști sunteți voi. Eu n-aș vrea să...Oleg: Mitoș, lasă-mă!Iulian: Bine, și eu sunt destul de prost.Mitoș: Dar nu ca mine. Eu sunt mai prost ca tine.Iulian: Nu, eu sunt prost ca mine.Oleg: Permiteți-mi să-mi invoc dreptul de invitat al emisiunii și totuși să mai spun și eu două cuvinte.Iulian: Te rog, te rugăm!Oleg: Sensul „prostiei“ înseamnă acea sacră ignoranță ca disponibilitate de cunoaștere. A spune că ești prost înseamnă că deții un spațiu liber, deschis pentru a-l umple cu cât mai multă cunoaștere.Iulian: Sau cu alcool...

Ilustrator: Mircea PopPlina de jocuri de cuvinte si cu numeroase trimiteri culturale, Melciclopedia este o aventura a imaginatiei, a eruditiei si a spiritului ludic.Intr-o dimineata de toamna, Melcul Print si-a dat seama ca nu stie cine este. Convins ca fiecare dintre noi este mai mult decat un simplu nume, porneste in aventura vietii sale, cea mai mare aventura a oricarui erou: descoperirea de sine.Calare pe un melcteorit ajunge in Melxopotamia, o tara a carei forma de guvernamant este anarhia constitutionala si a carei economie se bazeaza pe industria melcalurgica, pe industria constructoare de melcomotive, dar si pe ploile de melcteoriti. Aici se intalneste cu Melc Capone, cel mai mare gangsteropod, cu Melcduza Zuza si Melca Sirena, dar si cu Melcfisto, si descopera ca exista nenumarate si nebanuite feluri de melci (melci de apa dulce si melci de apa minerala, melci de limonada, melci marini si melci submarini, melcaini si melhiene, si chiar si niste melci maramureseni, originari din nordul Romaniei, care au pe partea din fata a cochiliei, ca semn distinctiv, sigla Ferrari). Melcredo quia absurdum, cum ar veni.Aventura sa este un parcurs initiatic, o odisee a spiritului ludic si imaginativ, a acelei parti din noi care trebuie sa invete din nou sa viseze, sa zambeasca, sa priveasca si sa inteleaga, sa traiasca pe indelete si fara graba.Melc-avertisment: indiferent cum alegeti sa va traiti aventura personala – cu viteza melcului sau cu viteza ametitoare a secolului in care traim – trebuie sa tineti minte un lucru: cele mai lungi si mai dificile calatorii le avem inauntrul, nu in afara noastra...

Am rugat-o într-o zi pe mama să-mi cumpere o pușculiță în care să strâng bani, dar să nu fie un porc. Nu am înțeles niciodată de ce majoritatea pușculițelor sunt porci.Mi se pare ciudat și cuvântul pușculiță. Pușculiță vine de la pușcă. Pușca este o armă cu care mergi la vânătoare sau la război. Nu e ciudat să strângi banii într-o pușcă?!Când am întrebat-o de ce chestia aia în care economisim bani se cheamă pușculiță, mama a zis să mă duc să-l întreb pe tata, iar tata mi-a spus că nu și-a pus niciodată întrebarea asta. Există o grămadă de întrebări pe care oamenii mari nu și le pun...

Înainte de a mă naște, eram un foarte bun înotător. În lichidul amniotic mă simțeam ca peștele în apă. Mama a știut, așa cum numai mamele pot ști, că poartă în pîntece un înotător de performanță, și a început să crească. Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriașă. Aveam acum la dispoziție un bazin olimpic plin cu lichid amniotic. Băteam suta de metri în secunde din ce în ce mai puține. Înotam într-o tăcere perfect etanșă. Luni de zile m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele să sper la aur. Dar mama a început într-o zi să descrească. Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tăcerea. M-am trezit țipînd. La gît aveam o medalie însîngerată...