Lucrarea de față prezintă un tip de abordare a sistemului psihic uman, în care persoană umană percepe informația, oarecum neobișnuit, prin procesarea inconștiență a caracteristicilor fizice ale stimulului sau printr-o amplificare a percepției.Astăzi, în contextul dezvoltării exponențiale a inteligenței artificiale, este foarte greu să anticipăm care vor fi abilitățile pe care școală va trebui să le pregătească pentru următorii 15-20 de ani. Un singur lucru rămâne constant, și acesta este dezvoltarea unor abilități de anticipare care țîn de legătură cu subconștientul și cultivarea echilibrului emoțional. Idei de acest gen sunt dezbătute aici, pentru a scoate din ascundere anumite capacități psihice și spirituale pe care omul le are, dar momentan el nu știe că le are.Această monografie este o cercetare calitativă asupra fenomenului numit percepție în viață de zi cu zi, care ne arată că avem posibilitatea oricând să ne reprogramăm conștientă pentru a putea scoate din ascundere o realitate mult mai revelatorie decât cea din prezent.Cartea poate fi folositoare studenților la psihologie, psihologilor, medicilor, militarilor și tuturor celor care iubesc știință și spiritualitatea...

Impulsul către aceste cercetări psihotanatologice mi-a fost dat de un eveniment nefericit din viață mea: moartea neașteptată a fratelui meu, în toamna anului 1999. La înmormântarea de la cimitirul Ghencea Militar, un fotograf a făcut câteva poze digitale, în care se puteau observă câteva globuri de lumina care însoțeau cortegiul funerar. Aceste sfere de lumina s-au regrupat în timp ce cortegiul avansa către mormânt, astfel că din patru sfere au devenit una, iar lumina ei era mult mai strălucitoare, probabil printr‑un proces de coeziune cuantică. Într-o discuție ulterioară cu fizicianul Florin Gheorghiță din Iași, acesta mi-a relatat că, după o cercetare proprie de aproape trei decenii asupra acestui fenomen, el crede că aceste sfere sunt sufletele persoanelor care au decedat. Mi-am pus întrebarea dacă acest lucru ar putea fi adevărat. De atunci am elaborat o cercetare calitativă psihologică asupra fenomenului morții, pe care o voi supune atenției dumneavoastră în această carte.În moartea clinică știm că dispar semnele clinice ale acelor pacienți, că nu mai au niciun fel de reflexe corporale care depind de funcționarea cortexului cerebral. Nu mai există nici reflexe ale trunchiului cerebral – deci nu mai există reflexul de sufocare –, nici reflexul corneean, astfel că pupilele rămân dilatate la maximum. Așadar, toți acei pacienți din studiile ce vor fi prezentate, aflați în stop cardiac, aveau linie plata și un creier nonfunctional și, exact în acel moment, ei aveau experiențe de conștientă alternativă. Nu există nicio explicație fiziologică, psihologică, sau farmaceutică pentru acest fenomen. Deci trebuie să punem sub semnul întrebării conceptul, care este numai o presupunere, niciodată dovedită, conform căruia conștientă este produsul funcționarii creierului. Nu poate fi adevărat. Această este premisa de la care am pornit cercetarea pe care v-o ofer în această carte...