Ion Pillat

Cu Povestea Maicii Domnului, Ion Pillat intră în faza a treia a exerciţiului spiritual propus de Sfântul Ignaţiu de Loyola, şi anume, prin apropierea de istorie, poetul devine martor la drama coborârii divinului în lume, dramă mediată aici de trăirile Fecioarei. Personajele Poveştii... – Ioachim, Ana, Iosif, Maria, ciobanii, magii, plugarul, însuşi poetul în ipostaza „robului de la Miorcani“ – alcătuiesc o horă de singurătăţi contemplative având în centru taina iradiantă care îi umple de har. Publicarea acestui ciclu de poeme însoţit de ilustraţii îi pune pentru întâia oară pe cititori în situaţia privilegiată de a putea aprecia armonia de viziune dintre poetul şi pictoriţa care au ctitorit împreună Povestea Maicii Domnului pe tărâm românesc. (Monica PILLAT) Ilustraţii de Maria Pillat-Brateş..

„M-am născut la 31 martie stil vechi, 1891, la Bucureşti, în strada Dorobanţilor. Această dată fatidică îmi leagă viaţa de o anumită epocă şi fatal îmi determină astfel în mare parte dezvoltarea sufletească. Cine ar vrea însă să tragă din originea bucureşteană a omului – oarecare premise faţă de poet – s-ar înşela amarnic. Dacă trupeşte m-am născut la Bucureşti, sufleteşte sunt produsul corcit al dealului de la Florica, a podgoriei din preajma Argeşului piteştean – cu stepa ondulată din marginea Prutului, cu pamântul negru de la Miorcanii Dorohoiului.” (Ion Pilat, Mãrturisiri, 1942)„Antologia invită cititorul «să deguste» vinul mitologiilor eline şi romane, să se lase pătruns de umbrele, ecourile şi reverberaţiile unor locuri ca Balcicul, de pildă, răscruce culturală greco-latină şi tracică. Personaje antice ca Eros, Pan, Minerva, Dionysos, Apollo, nimfe şi fauni, care asociazã frenezia muzicii cu voluptatea băuturii şi a iubirii, dar şi vestigii ale civilizaţiilor de demult ca: amfore, urne, sarcofage, păstrătoare ale absenţei, sunt invocate de Ion Pillat în procesul de filtrare al propriilor trăiri, decantate prin lectură şi contemplaţie. Vinul vechi ce leagă prezentul de trecut e totodată simbolic înrudit cu apele mării care înghit fără încetare ţărmurile. Versul Pe noi ne-mbată numai Timpul («Unei amfore»), devine astfel semnificativ pentru percepţia pillatiană asupra extazului resimţit de efemer.” (Monica PilatI şi Dana Vasiliu)„Vinul de-altădată, cartea cu care se îmbogățește în mod fericit colec­ția In vino veritas, dezvăluie un amplu și arborescent poem al viței-de-vie și al vinului. Subtitlul „Antologie din lirica lui Ion Pillat“ este înșelător. Monica Pillat (nepoata poetului, ea însăși poetă distinsă și talentată, dar și descendenta directă a lui Ion C. Brătianu, întemeietorul „raiu­lui“ de la Florica, în locurile unde și Constantin Brâncoveanu se retrăgea la culesul viilor, iar, ceva mai târziu, Liviu Rebreanu și-a cumpărat propria vie) și Dana Vasiliu nu au făcut o simplă selecție de poezii, ci au reîntregit din versuri mai mult sau mai puțin răspândite (Calendarul viei este, prin el însuși, foarte adunat) în opera poetică a lui Ion Pillat, un poem unitar, de mare întindere – cel mai frumos, cel mai profund, cel mai încărcat de semnificații și cel mai seducător –, dedicat viței-de-vie și vinului din literatura română.” (Valeriu Stoica)k..