„La Agârbiceanu discutarea problemelor morale formează ţinta nuvelei şi a romanului, şi dacă ceva merită aprobarea neşovăitoare, este tactul desăvârşit cu care acest prelat ştie să facă operă educativă, ocolind anostă predică. Teza morală e absorbită în fapte, obiectivată, şi singură atitudine pe care şi-o îngăduie autorul este de a face simpatică virtutea.”
George Călinescu – 1941
„Opera lui Agârbiceanu reflectează documentar, prin scrierile de mai largă respiraţie, zbuciumul vieţii publice ardelene în decurs de o jumătate de veac…
Respectul demnităţii umane, dragostea față de poporul sărac şi obidit, dorinţa de a contribui la ridicarea lui prin cultură şi prin gospodărire mai bună, patriotismul cald conferă operei agârbicene un mare prestigiu etic, o valoare educativă excepţională.” (Șerban Cioculescu, 1966)
