Un orasel de provincie a carui inima murdara pare sa fie centrul de colectare a deseurilor. Un labirint de gunoaie in care doi tineri ingineri stagiari incearca sa-si croiasca drum. Unul spre ierarhia lumii intunecate, asmutind porcii si profitand de haos, altul spre o lume mai inalta, a fictiunii pe care o construieste in scris. Singura libertate, orwelliana, este visarea intr-o colivie uriasa, adusa cu macaraua si montata in mijlocul apartamentului mizer. Revolta sociala aduce impreuna o multime care isi leapada pieile de porc, redevenind oameni. Peste toate domneste un ochi cu genele pline de noroi uscat.
Cum ne-am putea elibera din comunism? Cum am putea evada? De la aceste intrebari deznadajduite pornea romanul acesta in anul 1986, cand am scris prima pagina. Solutiile idealiste ale protagonistului scriitor au fost brusc spulberate de interventia istoriei: Revolutia din 1989. Realul se revarsa acum in vechiul roman, care devenea un palimpsest: ganduri se stergeau pentru a fi inlocuite de altele, peste sentimentele mele de altadata veneau unele noi si se stratificau. Treptat structura lui s-a limpezit si a devenit un roman despre anul 1989.
