Horia-Roman Patapievici

Formarea mea, potrivit limbajului curent, este legata de carti, de experiente si de oameni. Sensul global pe care il dau existentei mele este acesta: exista un sens. Cartile care mi-au vorbit mi-au vorbit pentru ca adresau in mine o parte care avea nevoie de ele pentru a se manifesta. Experientele pe care le-am trait mi-au fost revelate pentru a declansa in mine acele orizonturi care altminteri, daca nu ar fi existat, nu mi-ar fi permis punerea in lumina a semnificatiei care imi orienteaza viata. Fapturile pe care le-am iubit au fost acelea care au iubit in mine ceea ce, fara iubirea lor, nu ar fi meritat sa supravietuiasca. Sunt de aceea recunoscator si accept integral viata care mi-a fost data. Am vazut ideilesi am cunoscut carnea lor: viata merita cu recunostinta traita. Am devenit constient prin a fi om de cultura. - Horia-Roman Patapievici..

„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinara sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că absolutul filozofiei se trage din existenţa ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a iniţiat în absolutul cunoaşterilor revolute şi viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii şi au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanţi recunoscuţi de toţi; şi amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul -unul cu îndrazneala savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluţionar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice consecinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)..

"Nu stiu cum si-au pastrat altii integritatea sub comunism, dar eu m-am salvat prin prieteni. In ciuda constrangerilor sociale care decurgeau firesc din statutul meu de sclav salariat, pe care il imparteam cu orice alt cetatean, a existat un spatiu privat al libertatii, in care s-a desfasurat adevarata noastra viata. Acesta e paradoxul formarii noastre sub comunism: o mizerabila constrangere sociala, combinata cu o supraveghere politieneasca perpetua si omniprezenta s-au impletit miraculos, in cercurile de prieteni care nu au fost infectate de delatori, cu o libertate personala extraordinara. Departe de institutii si maestri, educatia generatiei mele s-a facut prin carti si in conversatii, in atmosfera exaltata si binecuvantata a prieteniei indragostite." (Horia-Roman Patapievici)..