Intr-o versiune alternativa a Americii din 1893, New Yorkul face parte din Statele Libere, unde cetatenii pot trai si iubi cum le place (sau cel putin asa pare). Fragilul vlastar al unei familii de vaza se opune logodnei cu un pretendent bogat, fiind atras de un profesor de muzica fermecator, dar sarac lipit pamantului. In 1993, in Manhattanul asediat de epidemia de SIDA, un tanar hawaiian traieste cu partenerul sau mult mai in varsta si mai instarit fara sa sufle o vorba despre problemele sale din copilarie sau despre soarta pe care a avut-o tatal sau. Iar in 2093, intr-o lume macinata de pandemii si supusa unui regim totalitar, nepoata unui om de stiinta celebru incearca sa-si continue viata fara el – si sa rezolve misterul disparitiilor sotului sau.
Reunite intr-o simfonie ingenioasa si incantatoare, cele trei parti ale romanului trateaza teme precum: boala si tratamentele cu un pret teribil; avutia si mizeria; lipsa drepturilor si puterea; problemele rasiale; definitia familiei si a nationalitatii; justificarile periculoase ale celor puternici si ale revolutionarilor; dorinta de a gasi un loc intr-un paradis terestru si constientizarea treptata a faptului ca existenta lui e imposibila.
Catre paradis este un roman de fin de siècle de o calitate literara exceptionala, dar mai presus de orice este opera unui geniu in privinta cunoasterii emotiilor. Forta motrice a acestui roman remarcabil este faptul ca Hanya Yanagihara ne intelege atat dorinta fierbinte de a-i proteja pe cei pe care-i iubim – parteneri, iubiti, copii, prieteni, rude si chiar concetateni –, cat si durerea cumplita din momentul in care dam gres.
