Grigore Băjenaru

Daca viata de licean "lazarist" in perioada interbelica, asa cum o evoca Grigore Bajenaru in Cismigiu & Comp., se dovedeste a fi fascinanta si efervescenta, nici viata de profesor din prima parte a secolului XX nu este mai prejos. Autorul isi continua memoriile in Buna dimineata, baieti!, de aceasta data in ipostaza de dascal fata in fata cu elevii sai, nu diferiti de liceanul care fusese si el odinioara. Povestea profesoratului lui Grigore Bajenaru este presarata cu intamplari de un comic induiosator, cu dezvaluiri ale stratagemelor sale pedagogice si cu patanii de tot soiul care ii pun la incercare abilitatile si flerul. De o valoare incontestabila raman relatarile despre marile personalitati ale vremii, cum ar fi Iacob Negruzzi - membru fondator al Junimii, prieten cu Eminescu si director timp de 28 de ani al revistei Convorbiri literare -, cu care a avut sansa sa stea de vorba intr-o intalnire memorabila redata in aceasta carte. Nu lipsesc nici figuri precum Camil Petrescu, Liviu Rebreanu si mari profesori ai vremii, portretizati in ipostaze ce nu au mai fost relatate niciodata...

Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din invatamant, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai incarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-insa copilaria, adolescenta, prospetimea varstelor dintai. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum in ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, inte­legandu-i, instruindu-i si educandu-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a invatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­manandu-i in inima si in minte ca niste insule ale fericirii, la care se intoarce cand si cand, convorbind cu dulci si nesterse amintiri.Buna dimineata, baieti! este insa si o carte de evocare a atator figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii inca, multi cu a caror amintire isi agrementa lectiile lui de impatimit profesor de limba si literatura romana, spre deliciul elevilor sai. - Hristu Candroveanu, Literatura romana pentru copii, Editura Albatros, Bucuresti, 1988..

Grigore Bajenaru (1907-1986)Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai".Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.• Premiul II pentru literatura oferit de Primaria Bucuresti - 1944 • Premiul CNOP pentru proza pentru volumul Maretul rege Burebista - 1980 • Premiul CNOP pentru literatura de informare stiintifica pentru volumul Ispirescu, imparatul basmelor - 1983 • Trofeul micului cititor pentru volumul Fata din dafin - 1983..

Grigore Bãjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Bãjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoalã din Bucu­resti, frecventeazã apoi Liceul „Gh. Lazãr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debuteazã ca autor de basme; publicã si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.„Povestitor «nãscut» [...], cultivã dezinvolt un aliaj de haz destins, bo­nom, vervã surâzãtoare ori ironie subversivã, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, dupã caz, temut de rivalii «lãzãristi», ire­zistibil umorist si mim. Amestec de lirism si de umor, de stil co­locvial si anecdoticã spumoasã, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat sã fie editat (1946, 1947 s.u.)...“ (Academia Românã, Dictionarul general al Literaturii Române)..

Exista carti care nu imbatranesc niciodata. Spre bucuria nostalgicilor, Cismigiu & Comp., una dintre cele mai iubite opere din literatura romana dedicate adolescentilor, romanul "lazaristilor" care a fascinat tineri din toate liceele, apare acum intr-o noua editie. Caci a venit randul noilor generatii sa descopere o lume disparuta - viata liceenilor interbelici - si sa se lase furate de universalitatea povestii lui Grigore Bajenaru: nazbatiile si sotiile coapte impreuna cu colegii de clasa; profesorii si poreclele lor trasnite; primele iubiri - toate invaluite de dulcea candoare specifica varstei. Printre concursuri literare, competitii sportive, excursii cu clasa, iesiri cu prietenii in Cismigiu, Grig si colegii lui se bucura din plin de o perioada de neuitat din viata oricarui adolescent: perioada unica si irepetabila a anilor de liceu. Exista carti care, in ciuda diferentelor dintre vremurile in care au fost scrise si vremurile in care sunt citite, nu imbatranesc niciodata. Cismigiu & Comp. este una dintre aceste carti. ..

Nimeni nu scapă nepedepsit de roata istoriei, nici măcar „lăzăristul“ neastâmpărat din Cișmigiu & comp., adică Grigore Băjenaru, ajuns el însuși profesor la liceul bucureștean „Cantemir-Vodă“. În Bună dimineaţa, băieţi!, elevul de odinioară pus numai pe șotii își întâlnește copiile din următoarea generaţie. Însă tocmai experienţa sa de elev antimodel îl ajută să abordeze situaţiile dificile cu umor și cu tact, să facă din leneși elevi aproape eminenţi, iar pe zurbagii să-i metamorfozeze în îngeri.Din când în când șirulnenumăratelor „lupte“ dintre profesorul cel tânăr și elevii săi e întrerupt de câte o caldă evocare a unor figuri luminoase din viaţa literară și din lumea universitară precum Ion Rădulescu-Pogoneanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu. Dacă Amintirile lui Creangă sunt povestea copilului universal, cărţile lui Grigore Băjenaru sunt povestea elevului universal! „Mă uitai spre ușă curios, crezând că a intrat una din oficialităţile liceului sau vreun inspector inopinat, când colo, în prag, zâmbitor, Dan Noica, fostul meu coleg. Înaintă spre catedră, băbăbănindu- și mâinile, cum obișnuia de când era elev, și, fără vreun alt preambul, spuse râzând cu poftă, nevenindu-i să-și creadă ochilor:— Mă Băjenarule, am venit să văd și eu ce fel de profesor ești tu, dacă-mi dai voie. Hei, dacă ar fi știut elevii mei atunci ce înţeles adânc aveau aceste cuvinte rostite în glumă, nu m-aș fi simţit prea comod în faţa lor! În traducere liberă, ele voiau să spună cam așa: «Sunt foarte curios să văd cam ce comportare ai tu ca profesor, tu care în liceu ai fost un mare zurbagiu, faţă de elevii tăi care ar îndrăzni să-ţi facă pozne în genul acelora făcute de tine pe timpuri!»“ Grigore Băjenaru Grigore Băjenaru (1907–1986), scriitor român. Fiul profesorului și autorului de manuale școlare Ion Popescu-Băjenaru.A fost elev la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București, iar apoi a studiat literele și filozofia la Universitate. Din cauza vremurilor a avut o carieră anevoioasă, îndeplinind diverse slujbe: redactorul buletinului Institutului Astronomic din București, funcţionar la Primărie și la galeriile de artă și profesor de limba română la școlile din Capitală, dar, spre mâhnirea lui, niciodată la liceul său, pe care însă l-a evocat în cea mai importantă carte a sa, romanul Cișmigiu & comp. (1942). Alte scrieri: Bună dimineaţa, băieţi! (1973), Mici povestiri despre oameni mari (1981)...

Spre bucuria nostalgicilor, Cişmigiu & Comp., una dintre cele mai iubite opere din literatura noastră dedicată adolescenţilor, romanul „lăzăriştilor“ care a fascinat tineri din toate liceele, apare acum într-o nouă ediţie. Căci a venit rândul noilor generaţii să descopere o lume dispărută (viaţa liceenilor interbelici) şi să se lase furate de universalitatea poveştii lui Grigore Băjenaru: năzbâtiile şi şotiile coapte împreună cu colegii de clasă; profesorii şi poreclele lor trăsnite; primele iubiri – toate învăluite de dulcea candoare specifică vârstei...

Spre bucuria nostalgicilor, Cişmigiu & Comp., una dintre cele mai iubite opere din literatura română dedicate adolescentilor, romanul "lăzăriştilor" care a fascinat tineri din toate liceele, apare acum într-o nouă ediție. Căci a venit rândul noilor generații să descopere o lume dispărută - viața liceenilor interbelici - și să se lase furate de universalitatea poveştii lui Grigore Băjenaru: năzbâtiile şi șotiile coapte împreună cu colegii de clasă; profesorii și poreclele lor trăsnite; primele iubiri - toate învăluite de dulcea candoare specifică vârstei. Printre concursuri literare, competiții sportive, excursii cu clasa, ieșiri cu prietenii în Cișmigiu, Grig și colegii lui se bucură din plin de o perioadă de neuitat din viața oricărui adolescent: perioada unică și irepetabilă a anilor de liceu.Există cărți care, în ciuda diferențelor dintre vremurile în care au fost scrise și vremurile în care sunt citite, nu îmbătrânesc niciodată. Cişmigiu & Comp. este una dintre aceste cărţi...

Grigore Bajenaru (1907-1986)Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai".Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.• Premiul II pentru literatura oferit de Primaria Bucuresti - 1944 • Premiul CNOP pentru proza pentru volumul Maretul rege Burebista - 1980 • Premiul CNOP pentru literatura de informare stiintifica pentru volumul Ispirescu, imparatul basmelor - 1983 • Trofeul micului cititor pentru volumul Fata din dafin - 1983..

Romanul Cismigiu & Comp. a fost mai intai un pariu literar facut de trei lazaristi la intalnirea de douazeci de ani de la absolvire. Unul, fermecat de amintirile insirate cu haz si cu melancolie de autor, l-a indemnat pe Grigore Bajenaru sa scrie, celalalt s-a oferit sa-si puna la bataie economiile si sa sprijine tiparirea cartii. Si asa a aparut, in toamna anului 1942, cel mai frumos roman despre anii de liceu. Autobiografic, dar si arhetipal, prin detaliile specifice oricarui roman al adolescentei: baieti pusi pe sotii, profesori severi, numiti cu ironie zei didactici, materii grele si strategii prin care elevii cautau sa scape de o nota proasta cand nu se omorau cu invatatul, prieteni buni si uniti, primele iubiri si, tot timpul, atmosfera gradinii Cismigiu care inconjoara Liceul Gheorghe Lazar. Numeroasele reeditari ale acestei carti arata ca pariul literar din 1942 a fost castigat pentru totdeauna...