Goran Mrakic

Un univers între nimic și totMicile plăceri ale morții, primul roman al lui Goran Mrakić, surprinde în ansamblul său spiritul, atmosfera și mentalitatea unui sfârșit de epocă dintr-un sat bănățean: Variaș. Prin nenumăratele povești acumulate în interiorul cărții, prin anecdotele, snoavele, poantele și istoriile personale ori cele din folclorul local, prin reflexivitate, diversitate, o doză de nostalgie și una de empatie, scriitorul aduce la viață o lume (aproape) dispărută.Intrați în paginile ei și bucurați-vă de un veritabil microcosmos!„Undeva în mijlocul pustei bănățene există un loc unde ai putea avea impresia că nu se întâmplă nimic, un spațiu la capătul geografiei și istoriei, uitat de Cel de Sus. Așa ar părea dacă acel loc nu ar fi ajuns în mintea unui scriitor care știe să-l vadă, să-l urmărească, să-l descoasă și, mai ales, să-l povestească. În memoria și povestea lui Goran Mrakić acel spațiu, acei oameni, acele istorii devin un soi de centru al lumii, care te țin cu sufletul la gură. O carte care te prinde mai ceva decât un serial Netflix de foarte bună calitate: odată începută, vrei să o devorezi total.“Vasile Ernu„După ce a făcut din Timișoara un personaj fabulos în povestirile sale, Goran Mrakić se mută în mediul rural și reușește cu Variaș același lucru în romanul său autoficțional.Cartografiază literar Banatul, așadar, cu mitologiile și multiculturalismul lui, decupându-l într-o perioadă de transformare: anul care se scurge între 1989 și 1990. Ca un rit de trecere, ca o etnografie personală, ficționalizată. Cu mai mulți naratori – cel mai constant fiind un așa-zis Goran Mrakić ba pre-adolescent, ba matur, care vine cu o privire peste timp –, cu protagoniști marginali și memorabili – dintre care Slavko se remarcă net –, cu întâmplări hazlii ori dramatice – meciuri de fotbal, farse, discuții prin birturi, inspecții la clasă, nunți și înmormântări ș.a. –, cu un limbaj savuros și un stil inconfundabil. O carte de ținut pe raftul întâi.“..

Un remix timișorean punk al vieții de dinainte și de după ’89Povestirile din garaj sunt tipice tranziției de tip balcanic, trăite în Timișoara înainte și după ’90: veri în care timpul se dilată, așa cum doar în vacanțele școlare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale, animate de legende de cartier, români, sârbi, șvabi și maghiari, Poli Timișoara, huligani, bătăi, ecouri ale primelor revolte care au declanșat Revoluția din decembrie ’89, afaceri stranii, crime, râuri de bere, scriitori și artiști de tot soiul, scene din viața de zi cu zi, întâmplări adolescentine și rememorări nostalgice. Toate desfășurate între betoane și Bega.„Marea șmecherie pe care o face Goran în povestirile lui e că are un fel de familiaritate în scris, ai impresia că-i știi de undeva personajele. Rockeri, punkeri și idealiști ajunși bătrâni și sictiriți într-un oraș care «era odată» par niște veterani ai unui război pentru optimism, ce a avut loc cândva la începutul anilor ’90. Război pe care l-au câștigat cam cum au câștigat sârbii mai toate războaiele din ultima vreme, à la Pyrrhus.” (Ovidiu Eftimie)„În prozele lui Goran Mrakić descoperi o Timișoara aparte, recognoscibilă și, totuși, extraordinară. Ai putea sta la o bere cu personajele sale, te-ai putea avânta cu ele în peripețiile lor prin oraș sau în afara sa, ați putea locui pe aceeași stradă. Nimic din ceea ce-ți povestește Mrakić nu poate fi pus sub semnul întrebării sau al îndoielii. Lucrurile par că se întâmplă pur și simplu, iar ție îți vine să le dai mai departe, să le împărtășești altora, de parcă le-ai fi trăit odată cu personajele.” (Eli Bădică, coordonatoarea colecției n’autor)..