Puteți lua prezenta antologie de texte ca pe o colecție de oftaturi nostalgice și radiografii dulci-amare despre oameni și umanitate, despre bine și bunătate, despre progres-regres, despre cuvinte și sensuri, despre norme și noime, despre drepturi și constrângeri, despre libertăți și înrobiri. Sunt gânduri centrate, cu predilecție, în jurul aceleiași teme fundamentale numite libertatea de conștiință și de expresie și strânse laolaltă într-un volum cadou, împachetat cu dragoste pentru cititori și legat totuși, vesel-grijuliu, cu o fundiță optimistă: nădejdea că nu mor caii când vor câinii.
Este, recunosc, o speranță greu de susținut doar cu entuziasm și fără argumente, în condițiile în care nori de plumb stau să trăsnească și „democrația”, și „liberalismul”, și „statul de drept”, și „valorile euroatlantice”, și ce-o mai fi rămas din speranțele unei generații care mai credea în viitorul unei țări (încă) numite România.
