Franz Kafka

Conflictele din viata lui Kafka se accentueaza dramatic din anul 1914. Incepe Primul Razboi Mondial, un eveniment care il va surprinde pe scriitor la Praga, unde lucra ca functionar, dandu-i peste cap toate planurile unei existente libere. El trece, cu toate acestea, printr-o intensa faza de creatie, se nasc Procesul si Colonia penitenciara. Presiunea exterioara exercitata de familie, viata ingrata si monotona de functionar cezaro-craiesc si "lupta pentru casatoria cu Felice Bauer" il debusoleaza pe scriitor. Paradoxal odata cu declansarea tuberculozei, in 1917, Kafka incepe sa vada lucrurile mai clar, marturisind el insusi ca viata sa a capatat dimensiuni mai simple...

Chiar în ziua în care împlinea treizeci de ani, Josef K., prim-procurist bancar şi celibatar, este arestat, fără să i se aducă la cuno ștință motivul arestării, de doi agenți ai unei agenții nespecificate.Din acel moment, viaţa lui se schimbă ireversibil. Judecat de un tribunal aflat într-o clădire cu aspect deplorabil, lui K. nu i se aduce nici o învinuire, de și toată lumea îl consideră vinovat. Totul este halucinant și ireal, iar K. va încerca în mod disperat să afle adevărul despre ceea ce i se întâmplă, pentru ca, în cele din urmă, să fie ucis „ca un câine“.Cel mai cunoscut roman al lui Franz Kafka, Procesul a devenit faimos la scurt timp după publicarea postumă, influenţând scriitori precum Jean-Paul Sartre, Albert Camus sau Gabriel García Márquez şi intrând în canonul literar major al modernităţii.„Kafka este cel mai mare scriitor de limbă germană al timpului nostru. Poeți precum Rilke, romancieri precum Mann par fie să pălească în comparație cu el, fie să radieze o lumină puternică, dar artificială.” (Vladimir Nabokov)„Cu cât opera e mai desăvârșită, cu atât mai puțin ne trimite spre autorul ei. [...] Franz Kafka este scriitorul care și-a consumat experiența de viață în asemenea măsură, încât referirea la biografie devine superfluă.” (Martin Walser)..

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este „Scrisoare către tata”, care se adaugă Jurnalului 1910–1923 și volumelor de corespondență. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eșuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum la numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războiește o viață întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzația că fiul lupta fără să vrea împotriva lui însuși, doar că să nu-l vadă pe tată, pe tatăl mitic, pierzând.„Literatură universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar dacă, așa cum se întâmplă adesea cu corespondență, ea nu conține nici cea „Era oare un martir sau era doar neîndemânatic? E un scriitor genial, dar n-are încredere în ce scrie. E conștient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile îl adoră, dar se înfășoară în iubiri nefericite, în care, în loc de bucurie, nu găsește decât umilințe. Apreciază viață, se poate spune că e un hedonist și totuși duce o existența de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu să se însoare. Face gimnastică, grădinarie, că să-și întrețină sănătatea, doarme iarnă cu fereastra deschisă, merge mult pe jos, înoată, dar e atins de timpuriu de o boală mortală. Destin emoționant. Personajul Kafka, poate mai mult decât opera lui, ne va chinui tot timpul și mă întreb dacă nu cumva aici se află adevărată lui moștenire.” (Imre Kertesz, laureat al Premiului Nobel pentru literatură)„Kafka ne scrutează viață cotidiană cu o minuțiozitate pe care această viață n-o suportă. Starea de luciditate extremă pe care o trezește în noi viziunea lui seamănă până la confuzie cu un coșmar.” (Denis de Rougemont )Fragment din carte:”De pildă, alegerea profesiei mele. Sigur, aici mi-ai lăsat deplină libertate, și ai făcut-o în felul tău mărinimos și chiar indulgent, fără să-ți pierzi răbdarea. Firește, în această privința te conformai modului general de educare a copiilor acceptat de paturile mijlocii evreiești, sau cel puțin judecăților de valoare ale acestor paturi. În sfârșit, aici a jucat un rol și una din înțelegerile acelea greșite ale tale în ce privește persoană mea. Anume, din mândrie de tată, din necunoașterea adevăratei mele vieți, din concluziile pe care le-ai tras din slăbiciunea mea, m-ai considerat dintotdeauna că fiind deosebit de sârguincios. După părerea ta, eu încă de copil studiam, învățăm mereu și, mai târziu, scriam mereu. Dar așa ceva nu corespunde în realitate nici pe departe faptelor. Mai degrabă s-ar putea spune cu mult mai puțină exagerare că am studiat puțin și nu am învățat nimic; firește, și nu e nimic deosebit în faptul că din acești mulți ani mi-a rămas ceva, căci am o memorie potrivită și capacitatea mea de înțelegere nu e prea rea, dar, oricum, rezultatele totale în ce privește cunoștințele și mai ales fundamentarea acestor cunoștințe sunt cu totul jalnice în raport cu cheltuiala de timp și de bani într-o viață care, văzută din afară, a fost lipsită de griji materiale și liniștită, și mai ales în comparație cu aproape toți cei pe care-i cunosc. E jalnic într-adevăr, dar din punctul meu de vedere, de înțeles. De când mă cunosc am avut anxietăți atât de adânci în privința afirmării propriei mele existente spirituale, încât tot restul mi-a rămas indiferent. Liceenii evrei de aici de la noi sunt adesea ciudați, găsești printre ei exemplare cu totul neașteptate, însă indiferență asta a mea, rece, ascunsă, invincibilă, copilăresc de neajutorată, împinsă până la ridicol, animalic de mulțumită de sine, că a unui copil care-și ajunge sieși, și care în același timp e de o nervozitate fantastică, rece, n-am mai întâlnit-o nicăieri; oricum, în cazul meu era singură apărare împotriva epuizării nervoase că urmare a spaimei și a simțământului de vinovăție. Mă preocupă doar grijă pentru mine însumi, dar asta în cele mai diferite forme.”..

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare catre tata, care se adauga Jurnalului 1910-1923 si volumelor de corespondenta. Paginile adresate tatalui, Hermann Kafka, sunt scrise in 1919, dupa ultima incercare esuata a lui Franz de a se casatori. "Eternul fiu", cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se razboieste o viata intreaga cu tatal sau. Cu toate acestea, cititorul are senzatia ca fiul lupta fara sa vrea impotriva lui insusi, doar ca sa nu-l vada pe tata, pe tatal mitic, pierzand.Literatura universala datoreaza tatalui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar daca, asa cum se intampla adesea cu corespondenta, ea nu contine nici cea mai mica intentie literara. In cazul lui Franz Kafka, literatura castiga intotdeauna in fata vietii. - Ioana Parvulescu..

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare către tata, care se adaugă Jurnalului 1910–1923 şi volumelor de corespondenţă. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eşuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războieşte o viaţă întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzaţia că fiul luptă fără să vrea împotriva lui însuşi, doar ca să nu-l vadă pe tată, pe tatăl mitic, pierzând.„Literatura universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar dacă, aşa cum se întâmplă adesea cu corespondenţa, ea nu conţine nici cea mai mică intenţie literară. În cazul lui Franz Kafka, literatura câştigă întotdeauna în faţa vieţii.“ (Ioana PÂRVULESCU)„Era oare un martir sau era doar neîndemânatic? E un scriitor genial, dar n-are încredere în ce scrie. E conştient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile îl adoră, dar se înfăşoară în iubiri nefericite, în care, în loc de bucurie, nu găseşte decât umilinţe. Apreciază viaţa, se poate spune că e un hedonist şi totuşi duce o existenţă de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu să se însoare. Face gimnastică, grădinărie, ca să-şi întreţină sănătatea, doarme iarna cu fereastra deschisă, merge mult pe jos, înoată, dar e atins de timpuriu de o boală mortală. Destin emoţionant. Personajul Kafka, poate mai mult decât opera lui, ne va chinui tot timpul şi mă întreb dacă nu cumva aici se află adevărata lui moştenire.“ (Imre KERTESZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatură)„Kafka ne scrutează viaţa cotidiană cu o minuţiozitate pe care această viaţă n-o suportă. Starea de luciditate extremă pe care o trezeşte în noi viziunea lui seamănă până la confuzie cu un coşmar.“ (Denis de ROUGEMONT)..

„Dragoste la prima vedere, Kafka-style." John Banville„Pentru mine, cel mai bun mod de viață ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului și cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanță de odaia mea, dincolo de ușa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare și l-aș parcurge în halat, trecând pe sub toate bolțile hrubei. Apoi m-aș întoarce la masa mea, aș mânca încet și cu băgare de seamă și aș reîncepe numaidecât să scriu. Ce aș scrie atunci! Din ce profunzimi aș smulge rândurile mele! Fără efort! Căci maxima concentrare nu cunoaște efortul. Numai că poate n-aș face asta mult timp, iar la primul eșec, pesemne inevitabil tocmai într-o asemenea situație, aș izbucni într-un grandios acces de demență.Ce zici, iubito? Să nu te ții departe de locuitorul hrubei! "„Tribulațiile relației dintre el și Felice au căpătat, în cele din urmă, forma romanului Procesul." Elias Canetti„Dra Felice Bauer. Pe 13 august, când am ajuns la Brod, ea ședea la masă, dar mie mi s-a părut c-ar fi o servitoare. Nici nu eram curios să aflu cine era și m-am obișnuit numaidecât cu ea. Fața osoasă, searbădă, își afișa inexpresivitatea cu franchețe. (...) Nasul aproape spart. Părul blond, cam rigid și lipsit de farmec. Bărbia puternică. În timp ce mă așezam, am privit-o pentru prima oară mai atent; după ce m-am așezat, aveam deja o opinie fermă." Franz Kafka, în Jurnal„Un om complet asocial din cauza condițiilor de viață și a firii lui, cu o sănătate instabilă, momentan greu de apreciat, izolat de sprijinul oricărei comunități mai mari, din pricina iudaismului său ateu și nesionist (admir sionismul și mi-e greață de el), și zdruncinat necontenit de munca silnică de la birou, într-un mod cât se poate de chinuitor și în ce are el mai bun – un asemenea om se decide, e-adevărat, sub cea mai puternică presiune lăuntrică, să se însoare, așadar, să acționeze în cel mai social mod cu putință. Asta nu mi se pare puțin pentru un astfel de om." Franz Kafka (despre sine)..