Flavius Ardelean

Romanul „Bășica Lumii și a ne’Lumii” continuă aventurile celor trei tovarăși de drum din „Scârba sfântului cu sfoară roșie”, aflați acum pe căi diferite, dar cu aceeași destinație: cetatea Mandragora, cea chinuită de Frații Spânzufrații. Danko Ferus învață de la ne’Oamenii Porții ce înseamnă adevăratul Cuvânt cel Dintâi, Femeia Umbră suflă viață peste oasele îngropate ale lui Bartholomeus și adevăratul Taush primește nou trup de la Căutătorii de Cheie din Valea Roasă, dar în ne’Lume Marea Larvă a început să se foiască și ne’Oamenii se pregătesc de război. Cu „Bășica Lumii și a ne’Lumii” pășim și mai adânc printre luminile și umbrele vastului univers al seriei Miasma, un amplu proiect de fantezie întunecată al unuia dintre cei mai fascinanți scriitori de literatură fantastică din România.“Fla­vius Ardelean scrie în Miasma despre lumi alternative până dincolo de multivers, o fabulă a deghizării grotescului în sublim și invers.” (Marius Miheț, Suplimentul de cultură)“Aducînd laolaltă imaginativitate, idei, virtuozitate narativă, intuiţie a umanului şi, poate, a unei dimensiuni ce transcende umanul, cărţile acestui autor ies din sfera prozei leneşe, a conformismului „mainstream“. Sînt cărţile unui profesionist al genului fantasy – sau, şi mai exact, „dark fantasy“ –, prea puţin abordat la noi, şi, de fapt, ale unui profesionist al prozei pur şi simplu. A nu se aplica, în cazul de faţă, eticheta „paraliteraturii“! Căci – indiferent de „gen“ şi dincolo de orice fel de prejudecăţi de „gen“ – o proză atît de bine scrisă cum este aceea a autorului în discuţie se defineşte, înainte de toate, ca literatură, fără nici un prefix mai mult sau mai puţin minimalizator.” (Bianca Burța-Cernat, Observator Cultural)..

„Flavius Ardelean cartografiază lumi imaginare și explorează realul – cu distorsiunile acestuia și cu potențialul său de schizoidie și demență  – ca pe un teritoriu al fantasticului. Povestirile despre oglinzi devoratoare și (auto)reflectări obsesive din Câteva feluri de a dispărea descriu subterane și tărâmuri thanatice, spații neprimitoare ce adăpostesc, la granița dintre vizibil și invizibil, alterități repulsive, monștri «cu două fețe», gemeni damnați, chipuri fără ochi, dușmani imposibil de numit – totul redimensionându-se, la sfârșit, printr-o poveste despre lumea de dincolo de Golful Țesăturii și despre «visele de dinainte de viață». O combinație (remarcabil orchestrată) de thriller, horror și dark fantasy, pe un fundal (post)romantic sau decadent, străbătut de sugestii kafkiene ori sartriene...” (Bianca Burța-Cernat)„Un ghem negru din măruntaiele pământului preia controlul asupra unei școli. Un monstru mitic face ravagii într-un sat uitat de lume. Gunoiul îmbracă forme nemaîntâlnite într-un oraș de provincie. Pe un tărâm straniu, regresia oamenilor e inevitabilă, iar poveștile de dragoste nu pot fi salvate. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le vei găsi în cuprinsul acestei cărți, care se învârte în jurul dispariției, într-o formă sau alta.” (Flavius Ardelean revine, în Câteva feluri de a dispărea, cu o serie de șapte povestiri macabre excelente.)„Flavius Ardelean este un prozator cu o scriitură deja matură și o voce distinctă în peisajul literar autohton. Confirmă aceste lucruri în volumul de față, pe care nu poți să nu-l citești cu plăcere, în ciuda faptului că întunericul locuiește în toate istoriile pe care ni le spune, în pofida faptului că nu există nicio speranță de salvare pentru personajele sale. Lumile pe care le construiește sunt atât de posibile, atât de autentice, încât te înspăimântă. Câteva feluri de a dispărea este un adevărat tur de forță. Unul în care, povestire după povestire, ți se vor infiltra în minte doze precise de uimire și de groază și te vor trece fiori pe șira spinării.” (Eli Bădică, coordonatoarea colecției n’autor)..

Îmblânzitorul apelor este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică – poveste de dragoste. (Observator cultural)A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Fin analist al ambiguităţilor şi un specialist al morbideţii, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului. (România literară)..

Într-adevăr, noaptea avea să fie mai lungă în acel sfârșit de iarnă, când arsul fu găsit pe treptele bisericii din Primi, și toate nopțile de atunci încolo aveau să fie ceva mai negre, ceva mai grele, ca pături de plumb peste Alrauna, iar oamenii din cetate, mai cu seamă cei din Primi, cei-ce-se-trag-din-mătrăgună, n-aveau a mai conteni să spună că, parcă, pe la colțuri de stradă și pe sub perne, șoapte începuseră a se auzi în toiul fiecărei nopți. Și tot atunci își frământară și fiicele cetății primele foieli în așternuturi.Dar arsul?Arsul nu muri.Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La câteva secole după dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt de mult mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești, autorul romanelor Îmblânzitorul apelor și Scârba sfântului cu sfoară roșie și al povestirilor macabre din volumele Acluofobia și Bizaroproze.„Un specialist în apocaliptită.“(Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea)„Flavius Ardelean este un artist al stărilor depresive.“(Marius Miheț, România literară)..

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică al lui M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare...

Prolegomena la Tratat de rezistența materialelor, despre nașterea, viața și moartea sfântului Taush, adică aventurile sale din Gaisterștat până în Mandragora; ce a făcut, ce a zis, ce a văzut și ce a simțit între Lume și ne’Lume, istorisite de scheletul Bartholomeus Pumn-de-Oase și culese de Flavius Ardelean.„Nebună, genială, întunecată, tulburătoare și profundă, Scârba sfântului cu sfoară roșie te face să te privești pentru o clipă și să nu te mai recunoști întru totul. Dar abia de acolo poți începe să descoperi și să vezi. Cu adevărat să vezi.” (Cristina Nemerovschi)„Flavius Ardelean nu e scriitor de lucruri frumoase, dar e frumos în necurățenia și neorânduiala lui. Iar cine iubește scriitorii îi iubește tocmai fiindcă aceștia nu fac eforturi să le spună lucruri frumoase când totul în jur se prăbușește, ci știu să scoată bucuria cuvintelor și din bube, mucegaiuri și noroi.” (Michael Haulică)..