Odorama. Istoria culturală a mirosului

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumată. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecești • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pământ așa și în cer. Mirosul îngerilor • Prima rețea socială. Drumurile tămâii, piperului și mătăsii • Măștile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Război împotriva mirosului. Avansul igienist și dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rușinii. Cele o mie și unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vânătorul ocult. Marketing olfactiveCu fiecare respirație, ne confirmăm locul în imensa rețea de viață care depășește cu mult puținele zile ale existenței noastre. Ne conectăm, cum spunea Sagan, cu „toți de care am auzit vreodată, cu toți oamenii care au existat, cu fiecare vânător și culegător, cu fiecare erou și fiecare laș, cu fiecare creator și fiecare distrugător de civilizații, cu fiecare rege și fiecare servitor, cu fiecare pereche de îndrăgostiți, cu fiecare copil plin de speranțe și fiecare inventator și explorator, cu fiecare mentor moral și cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedetă» și fiecare «lider suprem» și fiecare sfânt și fiecare păcătos din istoria speciei noastre care a trăit aici: într-un grăunte de praf aninat de o rază de soare.“ Respirăm atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart și Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor după care se înnebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri și cele care au impulsionat gândirea și ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizanțului strălucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului“ José Francisco de San Martín. Dar și pe cele care l-au ținut în viață pe Hitler...