Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Eugen Simion

Eugen Simion

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova.

Urmează Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, astăzi Colegiul „I.L. Caragiale”, apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde îi are ca profesori, printre alţii, pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan.

Îşi dă doctoratul cu o teză despre Eugen Lovinescu, coordonată de profesorul Şerban Cioculescu. Este, pe rând, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (1957-1962), redactor la Gazeta Literară (1962-1968), lector universitar la catedra de Istoria Literaturii Române din cadrul Facultăţii de Litere, Bucureşti (1968-1971), lector invitat de limbă română la Universitatea Sorbona, Paris-IV (1970-1973), conferenţiar universitar al Facultăţii de Litere Bucureşti (1973-1990) şi, din 1990, profesor deplin la aceeaşi facultate.

Critic literar, eseist, traducător, a publicat peste 3.000 de studii şi articole în reviste de specialitate.

A fost distins cu Premiul Academiei în 1977 şi de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 2006 a primit premiul pentru Opera Omnia din partea Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul naţional pentru activitatea de coordonare a colecţiei „Opere fundamentale” a Academiei Române.



Scriitorii români de azi. Vol. I – Eugen Simon

Scriitorii români de azi. Vol. I – Eugen Simon

„Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori români de azi şi ar fi văzut în Eugen Simion un al doilea urmaş al său, numai cronologic vorbind, după Pompiliu Constantinescu. Este supremul elogiu ce i se poate aduce, într-o viziune panatheneică, de succesiune a generaţiilor şi de cei mai aleşi lampadofori.” Şerban CIOCULESCU„Cartea se poate citi şi de nespecialişti cu delicii, ca o proză critică excelentă. Dar meritul cel mare e că, lăsând-o din mână, rămâi cu următoarea impresie: Ia te uită, domnule, ce literatură interesantă s-a scris în aceşti ani! Cât de diversă şi bogată! Nu-i lucru mic să existe în aceeaşi perioadă talente atât de ispititoare, cu o problematică serioasă şi profundă ca acelea analizate în această carte.” Marin SORESCUEugen Simion s-a născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca (Prahova). A studiat la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti şi a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Şerban Cioculescu (1969). Colaborează între 1956-1962 în „Colectivul Eminescu”al Academiei Române, condus de Perpessicius. În 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferenţiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Debutează în presa literară în 1960 şi face cronică literară decenii de-a rândul la Gazeta literară şi România literară. Între 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona. În 1991 este ales membru al Academiei Române. În 1994 devine vicepreşedintele, iar din 1998 până în 2006 este Preşedintele Academiei Române. În 1999 devine Director-fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Aici deschide colecţia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii române, iar între 2002-2009 scoate în 38 de volume manuscrisele lui Eminescu în facsimil. Ca director al Institutului „G. Călinescu”, coordonează Dicţionarul General al Literaturii Române (I-VII). Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. Este membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice (Franţa), al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, al Academiei din Atena, al Academiei de Ştiinţe şi Litere din Serbia. A publicat peste 30 de volume de critică şi istorie literară...


15000 lei

În stoc
Scriitorii români de azi. Vol. II – Eugen Simion

Scriitorii români de azi. Vol. II – Eugen Simion

„Ţinând drept, la deal, mijlocul drumului şi la vale firul apei, crescut de curaţii lui părinţi ţărani cu geamătul plugului şi sudoarea lui, la şcoală la Ploieşti, Eugen Simion a îndreptăţit pe viu metafora lui Arghezi, schimbând brazda-n călimară. Există un bun-simţ al acestui popor şi o măsură, un drag de muncă în idei şi o spălare de vedenii, un mod drept de a construi şi de a aşeza chiar şi aerul pe frunze, care îl cinsteşte şi care tot timpul se reproduc. Există o omenie a florii şi o suavitate a pâinii aici la noi unde îngerii au burtă şi munţii supleţe. Repezi la suprafaţă şi iuţi în străfund, peştii din piatră îi pescuim, sculptându-i cu dinţii pe cei din apă. Oricine la noi e ca la el acasă dacă nu îşi uită inima altunde. Vorba dulce mult aduce, aşa se face că aici la noi se mai găseşte şi când nu se mai găseşte. Toate aceste precepte ţărăneşti se vor fi aflat şi în adolescentul Eugen Simion când a optat pentru cerneală. Astăzi îl regăsesc, după ce am tocit cu coatele aceleaşi bănci de şcoală şi cu sufletul acelaşi praf de aripă de flutur, împlinit şi în luminoasă maturitate. El şi-a făcut din modul echilibrat şi adânc de a gândi o respirare, iar din modul curat şi pe-ndelete de a cumpăni – inspirare. Foc de inteligent, el este însă, mai întâi de această povară, talentat. Dorul de Apollo şi-l strigă parcă din braţele lui Dionysos. Eugen Simion reprezintă şi este intelectualul român autentic. Creator de ramură cu umbră, adică nepot de stejar şi văr primar cu mărul domnesc. Cartea Domniei Sale Scriitori români de azi este cea mai de seamă de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu, întru dragoste de poezia patriotică, după opinia inimii noastre.” Nichita STĂNESCU, „Argeş”, 1976...


8100 lei

În stoc
Scriitorii români de azi. vol. IV – Eugen Simion

Scriitorii români de azi. vol. IV – Eugen Simion

„La începutul deceniului şapte al secolului trecut, câţiva, din cei ce ne hazardam în al treilea deceniu al existenţei, am intrat într-un fel de conflict, neelucidat prea bine nici azi, nu numai cu ceea ce se numeşte «presiunea socială» – în acea vreme, se ştie, mai ales în estul Europei, într-o formă nu rareori bestială, anti-valorică, dar şi absurdă, dacă e să folosim unul din conceptele dragi şcolii franceze teoretice şi universitare. Nu, nu am fost «post-moderni», cum se spune azi, adică nu am negat generaţiile de creatori ce ne-au precedat, indiferent de ecoul lor în epocă, ci entuziasmaţi de capacitatea lor de a «construi», de a se «solidariza» cu o tradiţie, ea însăşi vie, luptătoare, pentru ceea ce numeam valoare. Şi atunci, unii dintre noi am înţeles că nu sunt suficiente câteva producţii cu un grad înalt de specificitate, literară, culturală, se înţelege, ci… avem o gravă şi urgentă nevoie de sinteze: de viziuni ample şi, dacă e posibil, organice, faţă de tumultul şi zbaterea «foiletonistică», chiar şi scânteietoare a nu puţinora. Eu am îndrăznit să abordez conceptul de operă în obsesia mea amplă, epică. Eugen Simion, aproape singurul dintr-o falangă excepţională de critici care ne-au sprijinit (Negoiţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu şi N. Manolescu), s-a avântat într-o «lucrare» amplă, sintetică, în 4 volume, Scriitori români de azi, care a fost nu numai o formă a analizei, periodizării, judecăţii de valoare, dar şi una a «riscului» şi a luptei cu «forurile», adesea obtuze şi inclemente, o ştim. Opus, «construcţie» şi «viziune» din care erau excluşi cei agreaţi şi sprijiniţi de instanţele comuniste, dar se aflau amplu trataţi şi unii scriitori «recalcitranţi», adesea tăiaţi din nomenclaturile festive. Precum Baconski, Buzura şi Breban. Azi încă, după atâta «vreme», îi mulţumesc!” Nicolae BREBAN, iunie 2020...


15600 lei

În stoc
Tânărul Eugen IONESCU

Tânărul Eugen IONESCU

Scriitor el însuşi prin forţa frazei şi adevărul ei, Eugen Simion pleacă de la intenţia de a-i arăta cititorului, pentru început, cât de important este să cunoaștem îndeaproape caracterul scriitorului, luptele lăuntrice pe care acesta le-a purtat și de care adesea a fost chinuit. Cine a fost Eugen Ionescu înainte să fie cernut prin sita deasă a grelei vremi prin care a trecut? Cine a fost necunoscutul Ionescu, cel care publica sub pseudonim, poetul din spatele Elegiilor pentru fiinţe mici sau partenerul de dialog al lui Jeni Acterian? Acestor întrebări volumul de faţă nu le oferă un răspuns ferm, matematic. Taina umanului din spatele teatrului absurd se revelează însă pagină cu pagină pentru toţi cei care au maturitatea necesară să accepte ideea că răscolitoarele îndoieli ce rămân nesupuse au bout du chemin sunt tot atâtea porţi către spectaculosul, teatralul şi, în fond, liricul Ionescu-Ionesco. Livia IACOBEugen Simion s-a născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca, (Prahova). A studiat la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti şi a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Şerban Cioculescu (1969). Colaborează între 1956-1962 în „Colectivul Eminescu”al Academiei Române condus de Perpessicius. În 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferenţiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Debutează în presa literară în 1960 şi face cronică literară decenii de-a rândul la Gazeta literară şi România literară. Între 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona. În 1991 este ales membru al Academiei Române. În 1994 devine vicepreşedintele, iar din 1998 până în 2006 este Preşedintele Academiei Române. În 1999 devine Director-fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Aici deschide colecţia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii române, iar între 2002-2009 scoate în 38 de volume manuscrisele lui Eminescu în facsimil. Ca director al Institutului „G. Călinescu”, coordonează Dicţionarul General al literaturii române (I-VII). Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. Este membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice (Franţa), al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, al Academiei din Atena, al Academiei de Ştiinţe şi Litere din Serbia. A publicat peste 30 de volume de critică şi istorie literară...


7100 lei

În stoc
Viața ca un roman

Viața ca un roman

Prozatorul basarabean, cunoscut pentru actiunea lui in spiritul romanitatii si pentru ideile sale poporaniste, promovate prin intermediul revistei Viata Romaneasca, fondata de el in 1906 impreuna cu G. Ibraileanu, are o biografie fabuloasa, pe care, in loc s-o reabiliteze direct intr-o naratiune memorialistica, a folosit-o ca punct de plecare intr-un roman-fluviu ... O proza, dar, confesiva, o autofictiune in care datele vietii autorului sunt acoperite de valurile provocate de o imaginatie epica bogata... Un roman, asadar, de familie, in linia romanului rusesc, un roman exotic si vizionar (scenariul siberian), un roman politic cu cheie (atunci cand vor-beste de lumea politica si intelectuala din Regat), in fine, un roman autobiografic, cel putin in punctul de plecare, napadit de fapte din afara (le dehors) de un pitoresc fabulos care tulbura sensibilitatea noastra europeana... - Acad. Eugen Simion Destinul lui Stere este unul tipic basarabean, cunoscand intreaga odisee existentiala a predestinarii: instrainare, indurare a „terorii istoriei", „intoarcerea la Ithaka", directionarea mantuitoare pe drumul spre Centru. El insumeaza o traire plenara, la cota inalta a eroismului, a confruntarii cu pragurile, limitele, zidurile, valurile (notiune-cheie sterista). Descrierea simpla a „pahodului na Sibir", a calvarului trait in penitenciarele siberiene depases-te cadrul oricarei inventivitati fanteziste. El se simte - la propriu si la figurat - aruncat in voia valurilor sub semnul lui Saturn care nu poate fi schimbat. - Acad. Mihai Cimpoi ..


2500 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă