Elisabeth Roudinesco

După decenii de comentarii apologetice, dublate de aprige denunțări, am ajuns astăzi să nu mai știm prea bine cine a fost cu adevărat Sigmund Freud. Profitând de scoaterea la lumină, în anii din urmă, a unor noi documente de arhivă, dar și a unor scrisori inedite, Élisabeth Roudinesco ne demonstrează că mai există încă multe lucruri de spus despre omul Freud, precum și despre opera lui.Fondatorul psihanalizei ne este prezentat mai întâi de toate ca acel vienez care a trăit în plină Belle Époque, cetățean al Imperiului Austro-Ungar, dar și moștenitor al Iluminismului german și iudaic. Pe de altă parte, psihanaliza este creionată ca fruct al unui demers colectiv, al unui "cenaclu romantic", în sânul căruia Freud a putut să dea curs liber fascinației sale pentru irațional și pentru științele oculte, transformându-și uneori prietenii în inamici feroce și jucând pe rând rolul de Faust și Mefisto. Modern în gândirea psihologică, dar conservator în opiniile politice, Freud ne este înfățișat în toată umanitatea sa: în mijlocul familiei sale, înconjurat de colecțiile sale de artă, de femei, de copii, dar și de câini, un om orgolios, dar în același timp ros de îndoieli și pasiuni...

Istoria lui Jacques Lacan este istoria unui destin balzacian. Dar este și istoria unei gândiri care, după cea a lui Freud, a vrut să smulgă omul din universul ocultului și al visului, cu riscul de a pune în scenă neputința permanentă a rațiunii - a luminii și adevărului - de a realiza acest scop.În centrul cărții se află maeștrii, amicii, rivalii, discipolii, cercul familiei. Dar, de asemenea, Koyré, Kojève, Bataille, Heidegger, Sartre, Althusser, Lévi-Strauss, Jakobson. În jurul fiecăruia se țese pasiunea lui Lacan de a domina timpul, de a-i întâlni pe mai marii lumii, de a seduce femeile, dar, mai ales, de a construi un sistem de gândire întemeiat pe determinarea subiectului prin limbaj. Contemporanii s-au amuzat de extravaganța verbală a rebelului și de jargonul urmașilor săi. Istoria va reține, împreună cu Elisabeth Roudinesco, că omul acesta a reușit să analizeze cu extremă finețe transformările familiei occidentale, declinul funcției paterne, contradicțiile iubirii, iluziile revoluției, logica nebuniei...