Elena Stancu

„Sunt entuziasmat de această carte. O consider un document teribil de impresionant şi-o operă de artă admirabilă. Elena şi Cosmin sunt eroii mei. Rareori am admirat, am respectat şi-am invidiat mai mult pe cineva. Spre deosebire de noi toţi, visători și exploratori de birou, ei au avut curajul să renunţe la o viață comodă, cu salarii mari și cariera asigurată, ca să plece într-o aventură pe care noi, ceilalți, nu ne-o putem imagina decât în romane sau în filme. Viața lor de-a lungul ultimilor ani, când au luat-o teleleu prin lume într-o rulotă de cinci metri pătrați, în care-au trăit, s-au iubit, au scris, au fotografiat și-au suferit împreună, ni se pare o fantastică ficțiune, când în realitate noi suntem cei fictivi.Elena și Cosmin au plecat în căutarea «vieții care se viețuiește» și-a omului real, care se revelează nu în lumea standardizată și domesticită în care trăim noi, consumatorii de cultură, ci în sărăcie cruntă, în case dărăpănate, în violență incredibilă, în comunități uitate de Dumnezeu, în pușcării și-n ghetouri. Cei doi au băut peturi de bere cot la cot cu oamenii întâlniți, au povestit cu ei, uneori despre omoruri și tâlhării, au luat purici și păduchi de la ei. Au trăit la fel ca ei, uneori mai rău, impregnându-se de damful umanității reale. Vorbim adesea de «România profundă» fără să avem habar despre ce vorbim. Prin cartea celor doi ajungem să măsurăm această profunzime.Elena și Cosmin m-au primit în rulota lor, mi-au arătat-o în toate detaliile ei claustrofobice. Rareori m-am simțit mai diminuat și mai trist. N-aș fi putut trăi viața lor nici trei zile. Dar faptul că ei există, în afara convențiilor care ne fac conformiști și depresivi, și că dau astfel mărturie despre ce-nseamnă cu adevărat libertatea e o mare consolare pentru mine. Măcar știu, prin ei, că eroismul e real și palpabil, nu o noțiune goală.” (Mircea Cărtărescu)..

Într-un fel de lume paralelă, într-o ţară izolată şi suspendată în timp de un regim politic autoritar şi controversat, oamenii au reuşit cumva să-şi păstreze inocenţa şi fericirea, „nestricaţi" de o economie bazată pe consum. În lipsa maşinilor, a tehnologiei şi a vitezei, localnicii dansează pe străzi, cântă şi râd cu poftă. Cuba continuă este o poveste despre cubanezi, despre oamenii care ştiu să se bucure de soare, de apă, de muzică şi de toate mărunţişurile din jurul lor. Aici, viaţa îşi urmează cursul firesc şi se derulează lent, cu seninătate, lipsită de orice fel de frici, tensiuni şi iritări. Râzi, cânţi, dansezi şi iubeşti atunci când îţi vine să faci asta. „Cuba continuă e un întreg alcătuit cu grijă de doi oameni care au fost în Cuba şi au «văzut la fel», numai că unul se exprimă în imagini, celălalt în cuvinte. Există nişte corespondenţe stilistice şi emoţionale între atmosfera din textele Elenei Stancu şi cea din fotografiile lui Cosmin Bumbuţ. Cuba continuă e o carte lucrată atent şi este mai mult decât o suită de fotoreportaje: autorii au un fel de «privire monografică» asupra cubanezilor, ambalată într-un parcurs pseudoturistic (căci, în structura de adâncime, avem de-a face cu povestirea unei călătorii)". Mircea Vasilescu..