„Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa, Celălalt, are un subiect mai puțin obișnuit. O femeie se îndrăgostește de o fotografie, așa cum Cătălina se îndrăgostește de Luceafărul de pe cer.
Înainte de a-și continua povestea, Cornel George Popa explică strălucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie și poză. Va trebui ca dicționarele să înregistreze de acum înainte distincția făcută de el.
Apoi, autorul se întoarce în timp — unde ne transportă și pe noi — până la momentul în care Amalia, învățătoare într-un sat, îl cunoaște la un bal pe Gelu. Emoția îndrăgostirii, atât de greu de descris, este admirabil descrisă de Cornel George Popa. La scurtă vreme, Amalia primește în dar o fotografie: „În ea, Gelu seamănă cu un actor. Sau cu un demon. Dar un demon blând și accesibil, pe care-l implori să te viziteze noaptea, însă el este într-o așa de mare măsură ocupat, încât niciodată nu ajunge." Cei doi își trăiesc dragostea cu sfială, apoi se căsătoresc. După câțiva ani, Gelu moare pe neașteptate, într-un accident. Iar Amaliei îi rămâne fotografia lui. Obsedată de amintirea celui dispărut, îl caută pe fotograful de moda veche Haim Leibovici și îi cere să mărească fotografia până la dimensiunile unui om real și să o coloreze.
Mă opresc aici cu relatarea ca să nu stric plăcerea cititorilor de a afla ei înșiși ce se mai întâmplă. De fapt, povestea abia începe.
Este un roman plin de vrajă. Realist și ireal în același timp.” (Alex Ștefănescu)
