Cartea pe care-o citiți nu prezintă nico noutate privind Securitatea ori serviciile asemănătoare. Instituția este văzută dinuntru, de cineva apartinad angajaților ei țînând angajaților ei civili, așadar, categoriei „nici cal, nici măgar“.
Personajul principal nu e decât o simplă traducătoare, al cărei acces la documente - pe care nimeni nimeni nu le va cunoaște, poate, vreodată - este dirijat. Nu se vădește o adeptă a regimului comunist, nu-și idealizează slujba, ci rămâne cum singură se caracterizează, o măruntă profitoare a situației. Și-atât. Profesia îi spulberă iluziile despre orice și despre oriunde. Eroina, prin propria existența și prin viață-n general, ajunge la concluzia că libertatea are numai o semnificație idologica, nicdecum o valoare personală, omul fiind liber doar când își da duhul. Precum în orice regim și în cel comunist lumea iubește și se-nmulteste, urmans căile imuabile decise de Fire. Sentimentul care domină personajul estedezamagirea, imuabilă și ea pentru sufletul omenesc în orice regim. N-aș putea spune că am dat la iveală un compendiu de pesimism; cât despre unul de oprimism, nici vorba, ziua de azi fiind, cu mărunte variații, copia celei de ieri. Și a celor de totdeauna... De pretutindeni.
