Prima carte a lui Enoh, Cartea etiopiana a lui Enoh, sau Enoh 1 este mai cunoscuta sub denumirea Cartea lui Enoh. Desi aceasta carte este considerata apocrifa pentru dogma occidentala, ea este continuta in Biblia Etiopiana. A fost considerata sacra de catre unii dintre cei mai importanti adepti ai lui Hristos, dar a fost exclusa din Biblia Canonica si a disparut timp de secole pana cand a fost redescoperita in 1773 in Etiopia. Acest manuscris a fost tradus mai intai in engleza in anul 1820 si in germana in anul 1830. Potrivit majoritatii carturarilor, o parte din carte a fost scrisa in secolul al III-lea i. Hr. si o parte, in secolul I d. Hr. (partea legata de Fiul Omului).
Desi seria completa de copii ale Cartii lui Enoc sunt K 9 sau Kebran 9, sunt datate de la sfarsitul secolului al XIV-lea la inceputul secolului al XV-lea in Biblioteca de microfilme monahale etiopiene (EMML 2080) fragmentele gasite in Qumran din anii '50 au o vechime de peste 2 000 de ani. Alte manuscrise vechi importante sunt Abbadianus 55 (posibil in secolul al XV-lea) si Orient 485 de la British Museum (prima jumatate a secolului al XVI-lea). Cea de-a doua Carte a lui Enoh a fost gasita in manuscrise slavone si era prezenta in vechea Biblie Slavona. De obicei, dateaza din primul secol d. Hr., desi Matei cel Negru in Ghidul Oxford al oamenilor si locurilor din Biblie, afirma ca nu exista manuscris anterior secolului al XIV-lea i. Hr. Cartea a treia a lui Enoh, Enoh Ebraic, sau Enoh 3, este un text rabinic scris initial in ebraica datat de obicei din secolul al V-lea d. Hr. Unii experti cred ca a fost scris de rabinul Ismael (secolul al II-lea e. n.), familiarizat atat cu Enoh 1, cat si cu Enoh 2.
