Filo - element prim de compunere duioasă, cu semnificația prieten, iubitor. Element de baza al cărții. Ritualurile și cruzimile dragostei, ruptură, conștientizarea sfârșitului, sfârșitul. Părăsire și nesiguranță, disperare casnică. Blesteme, posesivitate, agresiuni. Ziua aia în care ajungi să regreți propria dărnicie. Uneori detașare, doar atât cât să vezi neajutorarea personajelor, ratarea la milimetru a comunicării reale. Și certuri care frizează suprarealismul. Dar și partea light, senină, a dragostei, solară că semnul zodiacal al leului. Situații aproape ireal de frumoase, că-n filmele Mirandei July. Fericirea e un moment atât de solemn, încât o forță de dincolo de noi ne dictează să mergem în vârful picioarelor atunci când se întâmplă, că nu cumva să o stricăm. Asta e realitatea, reconfortantul mesaj final: peste pepeni se așază căldură/ peste câini se așază căldură/ realitatea e odihnitoare/ bunătățile nu s-au sfârșit/ îndurările nu sunt pe terminate.
„Oh jeez, primul debut din Vorpal! O carte dark, plină de un umor sec și paradoxal de culoare, un personaj care se ține bine pe picioarele lui în ciuda vulnerabilității, a descoperirilor nu foarte plăcute despre distanță și apropiere, o voce cu un control impecabil, un volum cu happy end. Și, dacă a existat vreodată o lirică feminină, deși nu cred asta nicio secundă – e doar o expresie inventată pentru uzul unor critici loviți de neputință –, atunci ceea ce nu a existat niciodată nu va mai fi niciodată la fel după Jesica Baciu.” (Svetlana Cârstean)
