Cand a scris Romanul Oxfordului, Javier Marias nu era pregatit pentru felul in care realitatea avea sa invadeze fictiunea. Persoane reale s-au identificat in personajele fictive, cititorii l-au confundat pe autor cu naratorul, iar un poet minor englez, mentionat in trecere, si-a atribuit o prezenta atat de extinsa in viata lui Marias incat scriitorul a sfarsit prin a mosteni de la acesta legendarul regat caraibian Redonda. In Fata intunecata a timpului, Marias recurge la efectele tulburatoare pe care le-a produs Romanul Oxfordului asupra vietii sale pentru a initia o meditatie extraordinara asupra caracterului tranzitoriu, efemer si fragil al vietii si a felului in care realitatea se contopeste cu fictiunea. Poate ca poetul minor din anii ’30 John Gawsworth sau nefericitul romancier Wilfrid Ewart nu sunt chiar atat de uitati pe cat credea Marias. In definitiv, nimeni nu moare fara sa lase o urma cat de mica.
Aceasta carte constant surprinzatoare, cu divagatii stralucite, trece fara efort de la naratiunea plina de virtuozitate la autobiografia intima, de la marile momente ale istoriei - campurile de batalie de pe Somme, Spania sub Franco - la bizarele si induiosa toarele tipare de viata marunta.
Fata intunecata a timpului detine o combinatie de tristete autentica si inteligenta profund satisfacatoare pe care n-am gasit-o pana acum la vreunul dintre contemporanii englezi sau americani ai lui Marias... Este un privilegiu rar sa intalnesti un scriitor care traieste in prezent, dar vorbeste cu intensitate despre trecut, care aduce un plus de consistenta, imprumutata din istoria universala, si, in egala masura, cunoaste la perfectie cultura noastra. - The New York Times
Fata intunecata a timpului este cea mai originala carte pe care am citit-o in lunga mea viata de cititor... Este deosebit de frumoasa si complet unica. - La Repubblica
