Cand eram mai tanar, mi-am mai facut mana scriind povestiri SF. Dar acum am scris ceva diferit. Bucati scurte, rupte din viata, in care am turnat parti din sufletul meu. Cum ar fi, de exemplu, in personajul din Toti suntem ca Benzo. Desi n-am invitat-o niciodata in oras pe Margareta.
Viata pe bicicleta s-a dorit a fi o ironie (sau autoironie) a vietii in aglomerarea urbana din care facem parte multi dintre noi.
Loteria vietii este o poveste cu tuse groase, inspirata partial dintr-o stire din vremea acestei pandemii. La fel si varianta ei numita Puritatea florilor primavaratice. Pentru a fi corect, florile au fost doar un actor secundar in acea poveste. De fapt, povestea este despre o fata si tatal ei abuziv. Si despre sansele lui de a gasi iertarea.
Vorbe din batrani nu are nimic de-a face cu aceste vremuri complicate, este doar o poveste amuzanta.
O noua viata imbina elemente de basm cu realitatea acestor zile, inspirata fiind de povestea de dragoste dintr-o celebra casa regala. Nu dam nume.
Valoarea unei vieti a fost inspirata de acele temute decizii pe care medicii trebuiau sa le ia la apogeul pandemiei: cine traieste si cine moare pentru ca nu exista resurse suficiente pentru toti in sectiile ATI. Un medic trebuie sa suporte totusi consecintele deciziei luate.
Calea pe care nu am mers a fost inspirata si ea de un prompt Reedsy (incepeti-va povestea de la final si derulati inapoi spre inceput). Dar din nou am pus experiente si trairi personale in acel scurt instantaneu de viata.
Urmeaza doua dintre cele dure. Bombardierul si Ielele sunt clar inspirate de personaje mediatizate in vremea pandemiei, dar aici se opreste orice asemanare cu personaje reale, nume de persoane si asa mai departe. Totul este fictiune. Sa nu ziceti ca nu am spus-o!
O povestire mai aparte este Druidul singuratic, pe care as incadra-o ca povestire SF, desi are si elemente de fictiune istorica.
