„Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă.” (Dan Puric)
„După atât amar de bășcălie și deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român. Dimpotrivă. Dan Puric are o alcătuire orfică - această fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adâncurile nației și are afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că nu folosește semnul întrebării în intervențiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii noștri, Dan Puric aduce cu sine afirmația, lăsând dubiile și aporiile pe seama belferilor. Leagă nația de Dumneze cât se poate de strâns și nu vede în români indivizi, ci persoane (...). Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorba a lui Iorga: vremea l-a scos în cale.” (Dan Ciachir)
