Alek obisnuia sa zambeasca, acum aproape ca nu-si descreteste niciodata fruntea.
Zhavia zambeste in stanga si in dreapta pana te scoate din sarite, refuzand sa se incrunte.
Alek obisnuia sa lupte, acum prefera sa fie un simplu spectator. Zhavia lupta in fiecare zi, chiar si atunci cand nu mai are pentru ce.
Alek si-a consumat toata dragostea, iar acum i-a ramas doar ura.
Zhavia iubeste – rasaritul, orele tarzii, ciocolata, copiii -, sau asa lasa impresia.
Alek a avut inima franta si, atunci cand a lipit-o la loc, a incurcat bucatile.
Zhavia n-a scapat nici ea de o inima franta, dar a manevrat cu grija bucatile atunci cand le-a adunat.
Si, cu toate astea, cand sunt unul in preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia isi da seama cat de multe fisuri i-au scapat neobservate.
Niciunul dintre ei nu vrea sa fie vazut asa cum e cu adevarat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia sa se incrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek sa zambeasca si poate ca drumul de la cine naiba esti pana la te iubesc nu e chiar atat de lung, dar cu siguranta e... denivelat.
