Personajul fără nume, dar cu două chipuri și două minți, pe care l-am cunoscut în Simpatizantul, părăsește acum America și, atras – dar nici pe departe sedus – de patria tatălui său francez, se instalează la Paris. Fost agent dublu și anchetator, scăpat dintr-un lagăr de reeducare comunist și din inumana călătorie cu barca pe care mulți imigranți sunt nevoiți s-o îndure în drumul lor spre o viață mai bună, acesta se trezește prins în strânsoarea capitalismului, ajungând nici mai mult, nici mai puțin decât traficant de droguri în Orașul Luminilor.
Etalându-și strădaniile – dar nu prea mari – de a se acomoda în cultura franceză, fostul simpatizant și actualul devotat frecventează petrecerile intelectualilor de stânga, unde caută clienți pentru noua lui marfă, cutreieră străzile pariziene ale rețelelor de narcotice și pătrunde în spatele ușilor închise ale venalității și ale desfrâului. Astfel află că viața pe care încearcă să și-o croiască vine cu pericole negândite și cunoaște pe propria piele monstrul neîndurător al adicției și găunoasa mentalitate a celor încă nelecuiți de sindromul colonizatorului.
