Edgar Morin are amintiri in culori de la multe dintre evenimentele pe care noi le cunoastem doar din imagini de arhiva. S-a nascut intr-o lume decimata de gripa spaniola si a trait constient si implicat invadarea Frantei de trupele naziste in 1940, Holocaustul, lasarea Cortinei de Fier, zorii Uniunii Europene, miscarea contraculturala din mai 1968, inceputurile constientizarii crizei climatice si ale globalizarii, Razboiul Rece, conflictele din Orientul Mijlociu, dizolvarea blocului comunist, tranzitiile, migratiile, 11/09, terorismul, pandemia de Covid-19, comentandu-le pe toate la cald in calitate de sociolog si intelectual public.
Cartea sa este confesiunea unui om care, dupa ce a trecut prin aproape toate crizele secolului al XX-lea, si-a pierdut increderea in proiectul european. Dar care, la varsta de 101 ani, deschide ochii in fiecare dimineata cu credinta ca frumusetea inca poate salva lumea. Veritabil copil al istoriei recente, Edgar Morin ne povesteste despre iubiri, razboi, filozofie si greseli, despre lecturi, prietenii, idei si obsesii, despre neprevazut si incertitudine, dar mai ales despre calitatile unei existente desfasurate permanent sub semnul indoielii.
