Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Dominique Loreau

Dominique Loreau

Stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, Dominique Loreau este pă­trunsă de maniera de viaţă a ţării sale de adopţie, ce se bazează pe principiul Moins pour plus aplicat în toate domeniile, de la materie până la spirit. Purifică-ţi sufletul, goleşte-ţi şifonierul, renunţă la cumpărăturile compulsive, mănâncă frugal, îngrijeşte-ţi corpul şi numai atunci îţi vei bucura şi spiritul. De la arta de a vă simţi bine chez vous la arta de a fi fericiţi en vous, Dominique Loreau transpune prin­cipiile Orientului pentru Occident, plecând de la dictonul japonez care spune că: „Perfecţiunea nu constă în a face lucruri neobişnuite, ci în a face lucruri obişnuite într-un mod neobişnuit.“


Arta de a mânca puțin mai puțin

Arta de a mânca puțin mai puțin

Suplețea e o comoară pe care o poți purta cu tine oriunde, cu toată ușurința, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poți bucura în fiecare secundă, dacă ți-o dorești cu adevărat și o respecți cum se cuvine. Cu cât viața devine mai ușoară, cu atât capătă mai multă greutate. Porțiile mici, secretul supleții • De ce regimurile de slăbire eșuează? • Cum să „ronțăi“ inteligent. Excesul ponderal, o suferință dublă • Cum să mănânci frumos ca să mănânci puțin • Mamezara, minunățiile culturii japoneze • Alimentația și anturajul • Ritualuri de frumusețe suplă • Mâncarea industrială și mâncarea gătită acasă • Provizii inteligente • Mai mult decât puțin și nici urmă de chin: voilà la joie de vivre! Înainte de a începe să mănânce, o familie japoneză - sau un japonez care mănâncă singur acasă ori la restaurant - își împreunează întotdeauna mâinile, în semn de mulțumire pentru mâncarea pe care o are pe masă. Pentru japonezi, este un moment încărcat de sacralitate. Japonezii din Kyoto, cei mai tradiționaliști, mănâncă frugal: o supă cu miso, un bol cu orez și legume în saramură. Doar din când în când își oferă câte o ieșire la restaurant – dar neapărat la un restaurant de excepție. Pentru ei, să mănânci prea mult, la modul cotidian, e vulgar și deplasat. În Japonia, sănătatea și dieta sunt ridicate la rang de filozofie. Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decât suplețea, și echilibrul și longevitatea decurg din hrană, iar armonia psiho-corporală e regină.„M-am dorit întotdeauna să scap de câteva kilograme și am început să acord atenție greutății excedentare și motivelor care o hrănesc. Trăiesc de foarte mulți ani în Japonia, țara cu cel mai mic număr de obezi din lume, și sunt fascinată de ade­vărata artă cu care poporul japonez își cultivă suplețea. Așa a apărut acest Minçavi, care ne dezvăluie cum să mâncăm mai puțin, mai sănătos, mai rafinat și cu mai multă plăcere. Pe scurt, cum să ne dobândim suplețea, și, mai ales, cum să o păstrăm.“DOMINIQUE LOREAU..


49,90 lei

Elogiul simplităţii

Elogiul simplităţii

O despărțire salvatoare, o tristețe aducătoare de bucurii, adică renunțarea la tot ce e în plus – și în casă, și în suflet. Adio, viață ancorată în trecut, adio, amintiri prăfuite!Bonjour, simplitate de lux, pentru că fericirea nu înseamnă să obții ceea ce vrei, ci să dorești ceea ce ai.„Dintre toate manifestările puterii, cea care impresionează cel mai mult e reținerea.” (Tucidide)„Oamenii adoră să-și etaleze splendoarea, nu pentru că le-ar fi dragă, ci pentru că le lipsește originalitatea. Incapabili să inven­teze altceva, nu pot decât să-și exhibe luxul… Idealul interioarelor chinezești poate fi rezumat la doar două principii: simplitate și spațiu. O încăpere… trebuie să fie goală și vie.” (Liu Yutang, L’Importance de vivre)„În ceea ce privește amenajarea inte­rioară – de pildă, în legătură cu dispunerea obiectelor –, un element capital al frumuseții, deci al reușitei, îl constituie prezența, esențială, a spaţiului liber; în termeni obișnuiți, ai nevoie de nimic, pentru ca altceva să trăiască. E ca în cazul tablourilor cu peisaje – în care spaţiul, norii amenințători, vaporii sugerează printr-un soi de prezență-absență circulația energiilor –, acolo unde tocmai spaţiul dintre obiecte le animă. Doar grație acestei cantități notabile de nimic, sistematic și savant păstrată, tot restul, întregul ansamblu dobândește o armonie veritabilă.” (Jacques Dars, Les carnets secrets de Li Yu)..


39,90 lei

Geanta, un amor de-o viaţă

Geanta, un amor de-o viaţă

„Secretul fericirii e să iubești, să prețuiești și să apreciezi ceea ce ai, să nu te compari niciodată cu alții și, în fiecare zi, să te porți cât poți tu de bine. Nu geanta e aceea care ne face fericite, ci dragostea pe care i-o purtăm. Geanta lui Miyako e simplă și sobră, dar i se potrivește perfect. Simți că e o geantă iubită. Iar asta o face frumoasă. Dar să nu uitați niciodată ceea ce spunea Henry Ford: cele mai frumoase lucruri din lume sunt acelea a căror greutate în exces a fost eliminată.“ - DOMINIQUE LOREAU„Surplusul de zorzoane trădează lucrul ieftin, în vreme ce obiectul de lux e impecabil, simplu și curat, pur și sănătos, iar nuditatea lui îi relevă calitatea ireproșabilă. Acest aflux de falsă bogăție e imoral și, mai presus de orice, ten­dința de a ornamenta excesiv e o nevoie la fel de falsă, o abominabilă mică perversitate.“ - LE CORBUSIERAnatole France spunea că o persoană care nu are niciun secret e lipsită de șarm. Geanta e grădina noastră secretă, unicul nostru spațiu adevărat de intimitate. Ea ne păzește conturile bancare, scrisorile răvășite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carneţelul de adrese… E singurul spațiu în care ne putem ascunde apetitul gurmand și dezordinea sau ordinea maniacală, la adăpost de orice indiscreție.„Vreau o singură geantă cu care să merg la concert, să mă întâlnesc cu prietenele și să ies în oraș; mă gândesc mereu la ce ar însemna pentru mine geanta ideală și mi-ar plăcea să termin cu gândurile astea, mi-ar plăcea să găsesc o geantă din piele îngrijit realizată, care să-mi servească tot timpul și peste tot, care să aibă vreme să se patineze.“ - CHANTALSuntem cu totul sufocați de piața de consum în masă. Și îi disprețuim prea mult pe consumatori: numeroase genți sunt scumpe, deși sunt fabricate în China, din materiale de proastă calitate. Ceea ce le face să coste atât de mult e doar marketingul; însă calitatea și savoir-faire-ul lipsesc. Gențile acestea nu mai sunt făcute să dureze, ci sunt făcute să fie „consumate“ și înlocuite rapid. În unele firme de lux, cultura frumosului nu mai există. Pentru omul de afaceri „normal“, primul criteriu de care trebuie să se țină seama în privința vânzării unui produs este prețul. Însă pentru mărcile cu tradiție, prețul vine abia pe locul al doilea. Principala lor preocupare nu e aceea de a obține profit, ci aceea de a deveni numărul unu în lumea modei. Atunci vor putea să vândă orice vor dori, la prețuri complet nebunești. Atunci nu vor mai vinde o geantă, ci vor vinde un vis, o marcă, un logo...


39,90 lei

Timpul simplității

Timpul simplității

O carte despre grație, delicatețe, noblețe și modestie, despre iubire și discreție, loialitate și multe alte lucruri simple din trecut care dau vieții o savoare pe care astăzi o căutăm. Și uneori ne place să credem că am găsit-o.Cum ar fi dacă nu am mai încerca nebunește să strălucim ori să învingem cu orice preț într-o societate în care lăcomia și competiția au devenit normă și individualismul contemporan se reduce la un trist narcisism?De ce copiii din trecut erau mai naivi, mai spontani și mai puri decât cei de azi? Pentru că probabil și părinții lor erau la fel. Pe atunci nu se punea problema să fii mereu învingător, să domini orice competiție, ci oamenii își doreau, pur și simplu, să fie doar fericiți.Fericirea pe care societatea de consum ne-o „vinde“ sub aparența plăcerilor și a libertății nu este altceva decât o capcană teribilă care, într-un ritm din ce în ce mai accelerat, ne transformă într-o specie de roboți, într-un fel de monștri nu cu două capete, ci cu două creiere: unul uman și celălalt „cu inteligență artificială“. Nu e prea târziu să dăm în marșarier, dar trebuie să ne grăbim, ca nu cumva să ajungem în punctul în care nu vom mai putea nici măcar să sperăm la această întoarcere. O întoarcere într-o epocă în care viața nu era atât de lacomă și de grăbită după deșertăciune.Discreția, delicatețea, grija de a nu-i deranja pe ceilalți, de a nu rămâne niciodată dator, iată calitățile pe care ar trebui să ne străduim să le transmitem și generațiilor actuale!Pentru a ajunge la un soi de perfecțiune morală, Benjamin Franklin a alcătuit o „cartă“ cu treisprezece virtuți: temperanța, tăcerea, ordinea, statornicia, frugalita­tea, efortul, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, liniștea, castitatea și smerenia. În mare măsură, această „cartă“ continuă să fie valabilă și în zilele noastre, deși unii dintre termenii folosiți de Franklin, precum „castitate“ și „statornicie“, sunt puțin demodați. Firește, nu putem să negăm că progresul științei și al tehnologiei au dus la ameliorarea condițiilor de viață și au făcut să prospere traiul din țările dezvoltate, dar, în același timp, trebuie și să recunoaștem că acest progres s-a dovedit a fi vectorul unei profunde angoase...


39,90 lei

? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă


Cookie-urile ne ajută la îmbunătățirea serviciilor furnizate. Folosind serviciile noastre, sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor.