Am fost aluat in mana altora! Parinti si profesori. M-au plamadit dupa voia lor. Nu-mi amintesc ca ei sa ma fi intrebat: „Tu ce vrei? Tu ce poti?!“.
Parintii erau convinsi ca ceea ce vor ei este binele suprem, convinsi ca eu pot orice mi-ar cere!
Profesorii, cu una sau doua exceptii, mi-au aplicat standardul general, iar, uneori, s-a dovedit ca eu vreau si pot mai mult, m-au ingradit in sablon.
Iesirea din sablon, inainte de a aduce o solutie noua (se mai intampla!), le dadea multe batai de cap. De ele nu aveau nevoie!
M-au mai plamadit cei pe care i-am citit, cei despre care am citit, cei pe care am stiut sa-i ascult, dar si multi dintre interlocutori! Mi-am insusit (oare de cate ori gresind!) ceea ce credeam eu de cuviinta si trebuinta. Este spre folosul sau spre vina mea daca am reusit sau nu sa transform toate ingredientele in aur sau doar in metal ordinar!
