Ultima carte publicată antum de Descartes, Les passions de l’âme (1649), este rodul întregii sale filosofii. Acest tratat, un rezumat al biologiei carteziene, este orientat spre o înțelegere medicală concretă a elementelor de psihofiziologie. Totuși, alături de observațiile științifice, Descartes nu ezită să adauge notații a căror finețe aforistică a fermecat saloanele aristocratice, dar și viața culturală modernă și contemporană. Concluziile științifice, morale și metafizice sunt îmbogățite cu experiența vieții trăite integral, care face din această carte, scrisă pentru tânăra prințesă Elisabeta a Boemiei, modelul de lucrare științifică accesibilă publicului larg.
Despre sentimente conține o analiză profundă și antrenantă a funcționării emoțiilor și a locului lor în viața umană și prezintă o viziune asupra eticii, ca reorientare importantă a filosofiei morale. De altfel, Descartes afirmă că sentimentele „sunt toate bune prin natura lor și nu trebuie să evităm decât reaua lor folosire sau excesele lor”.
