Dante Alighieri

„Infernul în traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie și tradiție literară ce pot fi trezite de textul dantesc în memoria culturală a cititorului, punând în dialog originalul cu limba «nouă» care îl găzduiește. Versiunea de față ne arată, în felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne amintește Irina Papahagi, în Prefața ei, că îi plăcea lui Marian Papahagi să spună), adică o operațiune hermeneutică, de interpretare, care stabilește o «relație vie» între original și textul «nou». Aceasta poate reda viața – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificații latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potențialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forțele vitale ce garantează «supraviețuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor.” (Mira Mocan)..

Dante a început să scrie Divina comedie către anul 1307 sau înainte de exil. El şi-a intitulat capodopera Commedia. Atributul de divina i-a fost acordat poemei de către marele prozator italian Giovanni Boccaccio, primul lector public al operei danteşti, ca un omagiu datorat extraordinarei, supranaturalei ei frumuseţi artistice.Divina comedie are drept centru al lumii istorice şi al celei fantastice aflate în simbioză de artă, pe autor însuşi, ea fiind o splendidă autobiografie psihologică, cel mai sincer poem din câte au fost scrise vreodată, sinteza întregii vieţi anterioare a lui Dante. În vastul ei creuzet se topesc amintirile şi evenimentele prezente, durerile şi iluziile, iubirea şi ura, înalta cunoaştere a lumii, experienţa umană, întreaga viaţă a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, în îndelungata lui rătăcire în Italia.Divina comedie este împărţită în trei cantice: Infernul, Purgatoriul şi Paradisul iar fiecare cantică este împărţită în treizeci şi trei de cânturi. Purgatoriul este o altă ipostază a personalitătii umane care se îndreaptă spre zorile iradiate ale Renaşterii. Lumea lui este străbătută de filonul melancoliei, nou sentiment în poezia lumii.Prezenţa omului Dante, viu în lumea stelelor, a dus la reprezentarea umană a divinitătii - din Prefaţă...

Una dintre capodoperele literaturii universale, "Divina Comedie", a exercitat o puternică influenţă asupra culturii, artei şi literaturii întregii lumi."Infernul", prima parte a acestei trilogii, reprezintă călătoria lui Dante prin cele nouă cercuri ale iadului. El îşi începe peregrinarea în jurul anului 1307, iar ghid pe acest drum presărat de primejdii îi este idolul său, poetul roman Virgiliu, care îl conduce spre poarta infernului.Pe parcursul călătoriei sale, Dante va întâlni numeroase personalităţi, filosofi sau figuri mitice ale Antichităţii, dar şi oameni care au trăit în vremea sa. Acest din urmă amestec de locuri imaginare şi experienţe concrete reprezintă unul dintre marile talente ale poetului, care descrie cu multă forţă şi realism toate aceste personaje celebre...

Dante coboară în adâncurile subterane ale „Infernului” pentru a se întâlni cu cei din lumea umbrelor, descriindu-le patimile și chinurile prin care aspiră la mântuire. Autorul florentin face același lucru când urcă la antipozi, pe muntele „Purga-toriului”, de unde se va înălța mai întâi în Paradisul terestru (Eden), apoi spre al nouălea Cer, în Paradis. Este cea mai îndrăzneață călătorie a spiritului uman, descensio et ascensio, cea mai mare aventură poetică a unui geniu proto-renascentist, cu care Italia se poate legitima în fața lumii întregi.Divina Commedia, prin imaginație, viziune și profeție, este o capodoperă a literaturii universale ce va fi comparabilă doar cu cea scoasă la lumină trei secole mai târziu de dramaturgul-poet Shakespeare, sau cu cea realizată de prozatorul Cervantes. Comparația Divinei cu o catedrală gotică se justifică prin imaginația componistică, plasticitatea figurilor de retorică poetică, permanentul imbold ascensional ce-o animă întru idealitate și spiritualitate. Italienistul Alexandru Balaci compară poema lui Dante cu un imens tribunal al cărui suprem judecător este; exilat: în fața lui se prezintă personaje biblice, mitologice, papi, împărați, înalți prelați și seniori ai Florenței și ai altor cetăți, ghibelini sau guelfi, albi sau negri.Geo VASILE. Editie Bilingva..

Această versiune Real Reads a poemului Infernul este o repovestire a primei părţi din celebra operă La Divina Commedia (Divina Comedie), de Dante Alighieri, scrisă în versuri, în limba italiană. Dacă doreşti să citeşti opera originală, va trebui să înveţi italiana, însă îţi stau la dispoziţie numeroase traduceri. Poţi găsi exemplare în librării sau biblioteci.„Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă.“Dante, eroul nostru tânăr şi naiv, se trezeşte dintr-un somn profund într-o pădure rece şi întunecată. Încercând să-şi croiască drum în afara ei, calea îi este blocată de o panteră, de un leu şi de o lupoaică. Pe urmă e şi mai rău, căci pelerinul este atras într-o călătorie tocmai în măruntaiele Infernului. Cum de a ajuns aici? Va reuşi oare să scape nevătămat?În Infern, Dante îi întâlneşte pe cei mai păcătoşi dintre oameni şi află ce pedepse le-a hărăzit Dumnezeu.Deşi ei se zbat şi gem în agonie, Dante trebuie să îşi păstreze cumpătul, pentru că are de mers mult până la capăt, altfel va rămâne pierdut pentru totdeauna pe acest tărâm lugubru.Cu cine se va întâlni Dante în această călătorie şi ce va învăţa pe drum?Nenumărate poveşti extraordinare, nenumărate personaje extraordinare, nenumărate cărţi extraordinare!Colecţionaţi aceste mici versiuni ale celor mai importante cărţi din lume, şi veţi descoperi că volumele din seria Real Reads sunt o Reală Provocare.Bun-venit în  fascinanta lume Real Reads!Colecţia Real Reads..

Una dintre capodoperele literaturii universale, Divina Comedie a exercitat o puternica influenta asupra culturii, artei si literaturii intregii lumi.Paradisul, a treia parte si ultima a acestei trilogii, prezinta calatoria lui Dante prin Rai, ghidat fiind de Beatrice Portinari, care simbolizeaza teologia. In acest poem, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care inconjoara Pamantul: Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul Mobil si Empireul.Pe parcursul calatoriei sale in Paradis, Dante, dupa ce ii va cere zeului Apollo ajutor pentru a putea reda in versuri stralucirea sferelor ceresti, ii va intalni pe imparatul Iustin, care ii va prezenta istoria Imperiului Roman, pe Toma d’Aquino si pe Cacciaguida, pe marii suverani, dar si pe Sfantul Iacob si Sfantul Ioan, cu care va purta discutii filosofice pe tema dragostei si sperantei...

Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea – Empireul – este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau numele planetei ce se invarte impreuna cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), in timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al noualea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se misca transferand miscarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naste un influx generat de steaua prezenta in fiecare si care reverbereaza asupra Pamantului si asupra tuturor fapturilor. In al zecelea Cer – Empireul – cum am mai spus, este lacasul lui Dumnezeu, inconjurat de noua coruri angelice si de roza alba a preafericitilor. Acestia sunt impartiti in sapte grupuri, conform influxului ceresc suferit in timpul vietii: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pamanteasca, spiritele iubitoare, intelepte, combative in slujba credintei, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar daca preafericitii salasluiesc in chip firesc in Empireu impreuna cu Dumnezeu, in Paradis (din simetrie compozitiva si o intelegere mai lesnicioasa a simbolisticii) ei ii apar lui Dante in Cerul de a carui stea au fost influentati...

Divina Comedie relatează fascinanta călătorie a scriitorului Dante Alighieri prin tărâmurile subpământene. În prima parte a călătoriei, în Infern, el coboară în locuri întunecate, unde își ispășesc pedeapsa oamenii care au păcătuit în timpul vieții.Scrisă de părintele limbii italiene, Dante Alighieri, lucrarea este considerată una dintre marile capodopere ale literaturii universale, citită, studiată și interpretată de-a lungul timpului de generații întregi din toată lumea...

Una dintre capodoperele literaturii universale, Divina Comedie a exercitat o puternică influență asupra culturii, artei și literaturii întregii lumi.Purgatoriul, a doua parte a acestei trilogii, este o alegorie în care este descrisă ascensiunea lui Dante pe Muntele Purgatoriului, ghidat fiind în călătoria sa de poetul roman Virgiliu, cu excepția ultimelor patru cânturi, în care locul acestuia este luat de Beatrice, simbol al grației divine și al credinței, de care Dante era îndrăgostit. Pe parcursul ascensiunii sale, de la baza muntelui – din Antepurgatoriu –, parcurgând cele șapte ocoluri, care corespund celor șapte păcate capitale și care reprezintă Purgatoriul propriu-zis, și ajungând în Paradisul pământesc, acolo unde sălășluiesc sufletele morților care se căiesc pentru păcatele comise în timpul vieții, Dante va întâlni numeroși artiști ai trecutului și va discuta despre natura păcatului, despre viciu și virtute, despre problemele morale din politică și ale Bisericii, teoria care se conturează fiind aceea că toate păcatele se nasc din iubire...

Purgatoriul, a doua împărăție din cele trei ale lumii creștine de dincolo, vizitată sub îndrumarea lui Virgiliu, este descris de Dante ca un munte foarte înalt, ce se înalță pe o insulă în centrul emisferei australe, completamente înconjurată de ape, la antipozii Ierusalimului aflat în centrul emisferei boreale. Așa cum însuși Virgiliu explică (Inf., XXXIV, 121-126), atunci când Lucifer a fost azvârlit din cer ca pedeapsă pentru rebeliunea sa, acesta s-a prăbușit în centrul Terrei, în partea emisferei australe, drept care toate ținuturile răscolite s-au retras în cea boreală de teama atingerii cu Vrăjmașul; astfel s-a creat genunea infernală, iar pământul dislocat a format muntele Purgatoriului ce s-a înălțat în opoziție cu Infernul. În vremea lui Dante, a doua împărăție era o creație recentă a doctrinei creștine, fiind oficial definită abia în 1274 la Conciliu de la Lyon, cfr. unor istorici ai Bisericii, precum Jacques Le Goff. Geo VASILE..