„SĂ FII ROMÂN înseamnă să îți iubești credința strămoșească în care te-ai născut, martirii și eroii neamului tău, să îți iubești tradiția,cultura și oamenii mari pe care i-a dat acest pământ, cât mai ales să îți iubești necondiționat în ciuda tuturor evidențelor țara de astăzi ca să ai puterea să o ridici ”. (Dan Puric)
„Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie!” (Mihai Eminescu)
Fragment din carte:
„Eram mic, să tot fi avut vreo șase anișori când mămăica, mama mamei, m-a luat de la țară, din mica comună de pe atunci din munții Buzăului, Nehoiu, ca să mă ducă la București să-nvăț carte. N-aveam de unde să știu, crescut acolo în oaza de fericire a copilăriei mele, înconjurat de munții aceia, plini de taine nespovedite ce respirau deopotrivă sălbăticie și libertate, că mă născusem într-un popor, care de-a lungul existenței sale crease probleme așa de „grave” omenirii împiedicând-o de la un destin luminos!
Tot ce știam atunci era că familia mea, adică mama și tata, hotărâseră că spre binele meu, era necesar să fiu luat în grijă de mămăică, care locuia la București și-acolo să-ncep școală, pentru a putea învață mai bine.”
