Cartea de fata relateaza povestea unui caz de crima solutionat la finalul anilor 1990 de Dan Antonescu si colegii sai de la Serviciul Omoruri din cadrul Politiei Capitalei. Crima imperfecta este un volum palpitant ca un policier, insa totul porneste de la fapte si personaje reale. Cartea relateaza povestea unui caz adevarat de crima, solutionat, in 1998, de autor - care, la vremea respectiva, facea parte din Serviciul Omoruri din cadrul Politiei Capitalei. Un taximetrist descopera in apropiere de Piata Victoriei un sac cu o jumatate de cadavru. Dupa cateva zile, este gasita si cealalta jumatate. Fara camere de supraveghere, fara telefoane mobile, fara internet sau retele de socializare, politistii au rezolvat acest caz aparent imposibil. Crima imperfecta nu este un jurnal in care politistul deapana amintiri, ci un roman politist care se bazeaza pe fapte si personaje reale, folosite de autor pentru a crea alta poveste, intr?un demers beletristic autentic, desi cartea poate fi perceputa, in functie de cititor, si ca un manual al anchetatorului sau ca un caz din jurisprudenta. Unii ar spune ca finalul romanului a fost proiectat de narator astfel incat sa aiba un caracter moralizator. De fapt, in povestea reala, cea pe care se bazeaza naratiunea, lucrurile chiar asa s?au intamplat. Justitia din tribunal si justitia divina si?au dat mana si au rezolvat cazul. - Diana Scarlat, jurnalist..

L-am nasit, cum se spune, pe dl. Dan Antonescu, ca om de televiziune. O fac acum si pentru alta zona – cea a scrisului. Fostul politist, seful Serviciului Omoruri, de la Capitala, a scris o carte, cu titlul Viata la Omoruri. [...]Povestile din aceasta carte sunt reale, s-au intimplat. Iar autorul s-a aflat in mijlocul evenimentelor. Avem ocazia, astfel, sa ne intilnim cu un martor ocular de prima mina, care stie bine ce spune. Vedem rolul jucat de el in rezolvarea acestor cazuri extrem de dificile. Aflam multe dedesubturi si observam si talentul lui Dan Antonescu de a evoca trecutul, de a reda atmosfera, de a povesti cum s-au petrecut lucrurile.[...] patrundem, gratie profesiei practicate in trecut de autor, in subteranele societatii – este o lume la care avem acces sporadic, numai cind un titlu provocator sau sinistru isi face loc pe prima pagina. Si asta se intimpla cind o crima abominabila se petrece undeva. De obicei, in medii sordide, la periferie, avind ca protagonisti adevarati monstri umani. Aceste subterane le scotoceste Dan Antonescu pentru cititorul avid de povesti politiste, care nu sunt rodul fanteziei, ci sunt inspirate din realitatea cea mai frusta. Plonjam intii in lumea Politiei, aceea care cauta zi si noapte faptasii. O intreaga galerie de figuri de politisti, procurori, avocati se perinda prin pagini. Sunt descrise cu simt de observatie.Este o ocazie foarte rara de a afla ceva despre aceasta lume discreta, ascunsa privirilor din afara. O lume care se misca conform unor reguli scrise, dar mai ales nescrise. Surprinde realismul. Autorul nu se lasa dus nici de nostalgie, nici de fabulatii. In colimatorul lui Dan Antonescu intra si lumea pegrei, subterana mizeriei umane, a crimei, a monstrilor umani. Aceeasi masura o gasim si aici. Autorul este atent la nuante, schiteaza cu o mina sigura portretele. - Stelian Tanase..