Cu glasul timpului

„Când ai fost fermecat de oratoria lui Tache Ionescu, ţi-ai luat doctoratul în drept la Paris, ai luat aminte la pledoariile unor Dissescu, Arion, Danielopol, Toma Stelian, Vasile Lascăr, Xenopol, Delavrancea şi eşti prieten cu Panait Cerna, fireşte că năzbâtiile copilăreşti făcute pe malurile Borcei, cu lotci scufundate, crăpceni fabuloşi, lipoveni din Comorovca şi negustori brăileni, capătă dimensiuni de destin. Iar când, dincolo de ispitele, legile şi capcanele baroului, toată viaţa ai fost un împătimit al teatrului, cunoscând primul succes de scenă în anul morţii lui Caragiale şi evocând în transă nume legendare precum Aristizza, Ciucureasca, Maria Giurgea, Petre Liciu, Toneanu, Brezeanu, Nottara, evident că întâmplările cu aceştia devin pagini de istorie, fie şi anecdotică, a genului. Amintirile lui Ion Valjan, scrise adeseori cu suculenţa evocativă din paginile unor Jurgea-Negrileşti, Maria Cantacuzino sau Petre Pandrea, sunt mărturia unui vitalism captivant prin amestecul de hedonism şi pasiune ardentă pentru vechea lume dintre Capşa, Tribunal, Teatrul Naţional, Gambrinus & Co.“ (Dan C. MIHĂILESCU) „Prin ochelarii luminaţi de o privire strălucitoare, iscodeşte dinlăuntrul negreţii mărunte a pupilei un gând preocupat de a pune pe toate lucrurile pricina unui accent de fină ilaritate. Ochelarii domnului Valjean râd în hohote şi atunci când autorul este serios.“ (Tudor ARGHEZI, Scriitorul Valjean – Un prinţ al umorului)