Cristina Nemerovschi

Revenită în București după povestea dramatică trăită în satul V., Alexandra observă treptat că acele lucruri pe care le credea rămase în trecut o urmăresc. Viața ei este pe cale să se schimbe din temelii. Tot ce crezuse a fi doar legendă pare acum mai real ca niciodată. Singura care poate lămuri misterul este Aneke, care nu întârzie să reapară în viața Alexandrei, iar secretul tulburător pe care-l va afla adolescenta va fi punctul culminant al întregii ei aventuri în lumea fascinantei contese.O poveste complicată și captivantă despre nemurire, iubire, prietenie, iertare, alegeri, sacrificii, în care personajele dezvăluie trăsături total neașteptate.Finalul trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină...

Ani cu alcool și sex continuă nihilismul, mizantropia, ironia, revolta împotriva societății manelizate, reflecțiile originale, scenele necenzurate și detaliate de sex și umorul spumos din Sânge satanic. Romanul reia carismaticul și controversatul personaj M., cu pasaje temporale din diferite perioade ale vieții sale, viața celei “mai mișto ființe care a existat vreodată pe lume”. Scena întâmplărilor este când Bucureștiul, cu barurile și cluburile în mare parte dispărute între timp, când Vama Veche, dar nu numai. În jurul lui M. gravitează atât personaje noi, la fel de memorabile, cât și aceiași R., B., A. sau D. Nostalgie, răfuiala cu timpul, dorința de a păstra intacte sentimente și ființe încheagă firul epic al întregii cărți. Dur și extrem, dar și mai întunecat-romantic decât Sânge satanic, Ani cu alcool și sex este atât un prequel, cât și un sequel, lăsând cititorul avid în așteptarea cărții care va încheia trilogia unui nihilism actual, dezinhibat, inimitabil și adesea autoironic...

E ușor să te bați cu pumnul în piept că iubești România. E simplu să-ți cumperi un fular în culorile tricolorului – roșu, galben și albastru – și să ieși în piață de 1 Decembrie, la un pahar de vin gratis. E comod să te cerți în diferite grupuri pe Facebook cu „nenorociții care nu iubesc trupul patriei mamă și-l pângăresc“. E la îndemână să-ți lipești pe manșetă o etichetă care urlă că „românii sunt frumoși“. E confortabil să te împăunezi cu reușitele altor români, alții decât tine – fie că vorbim despre filme românești premiate în lume, fie că vorbim despre o echipă de fotbal sau niște liceeni olimpici la matematică. E ideal să spui, de acasă, din fotoliul tău, scuipând o coajă de sămânță pe covor: „E buni, domle, e români de-ai noștri!“ Dar, de fiecare dată când ești tentat să spui asta, pune-ți și întrebarea: când am făcut, cu adevărat, ceva real și personal PENTRU România?Și poate că, în definitiv, nu pentru România trebuie să faci lucruri, ci pentru tine. Să te dezvolți ca ființă umană, să evoluezi neîncetat, asta automat va face într-o zi și societatea mai bună. Să corupi cât mai mulți oameni să facă la fel. Să nu te blazezi, să rămâi viu, pentru că acolo unde e viață e și evoluție, e mișcare și înaintare, e putere și libertate. Be true till the end. And laugh each day, pentru că și râsul vindecă inimi. În rest, trăiți, iubiți, citiți, visați, descoperiți-vă, exprimați-vă și fiți voi înșivă până la capăt. Vă mulțumesc pentru că mă citiți!..

După ce o vrajă a transformat-o într-o ființă nemuritoare, asemeni mătușii ei (vestita contesă Aneke), adolescenta Nori descoperă că mai are de înfruntat și un alt blestem: acela al vârcolacului. Încă suferind de pe urma morții mamei ei adoptive, Nori își schimbă numele și începe să colinde prin lume, încercând să găsească liniște, dar și răspunsuri.Nu este singură, totuși: o ceață stranie îi urmărește fiecare pas și, după o vreme, ia forma unui băiat misterios pe nume Ilya, de care Nori devine din ce în ce mai atrasă, mai ales că acesta o ajută să descopere cum să fie o fată-lup. Aflată în vila seducătorului Luka, cel care plănuiește să o ceară de soție, Nori nu și-l poate scoate pe Ilya din minte.Când însă descoperă de existența unui plan diabolic care îl pune într-o lumină diferită pe bărbatul îndrăgostit de ea, Nori se întoarce în Transilvania, pentru a-i cere sfatul contesei Aneke. Dar aici o așteaptă un secret care îi va da întreaga viață peste cap și o va face să reconsidere tot ce știuse până în acel moment despre oameni, familie, moarte, iubire, bine și rău...

Gigi Anghelescu are 39 de ani, patru luni, o săptămână, trei zile, șase ore, patru minute, câteva secunde și într-o dimineață ia hotărârea cea mare: să devină scriitor de succes. Pentru a porni în urmărirea visului său, își dă demisia de la banca unde lucrează. Vegheat și consiliat și în cele mai mici detalii de către cei doi prieteni apropiați, Georgescu și Mateescu, deja scriitori, Anghelescu face primii pași pe aventurosul drum al cuceririi lumii literare, despre care la început nu știe nimic. Urmărit de amintirea nefericitei iubiri din adolescență, pentru preafrumoasa Adina, dar și chinuit de dorința de a salva literatura de “impostori” – dintre care se distinge pregnant figura lui Cernătescu –, Anghelescu întâlnește cele mai șocante și mai colorate personaje, pe un drum unde, la final, îl va aștepta o surpriză de proporții uriașe.Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes te face să privești mai atent lucrurile din jur. Și să nu îți mai poți controla hohotele de râs.Prolog. Cele trei reguli de aur ale unui scriitor de succes1. Nu încerca să fii original. Nu e bine. Poți să te încurci în ițe și să pierzi de tot mesajul pe parcurs. Cele mai bune cărți ies atunci când amesteci tot ce ai citit vreodată la alții. În plus, gândește-te și tu: dacă a spus altcineva un lucru înaintea ta, sunt mai mari șanse ca lucrul acela să fie bun și adevărat.2. Ai grijă să nu fii sincer de tot atunci când scrii. Poate știți și voi, scrisul e o capcană. Prin el, chiar și cel mai curat suflet poate fi deconspirat, pervertit și mutilat – tu scrii, naiv, gândindu-te că vei ajunge la inima cititorului, și așa sfârșești prin a fi răpit de Securitate, Interpol, noul KGB, Asociația Pro-Băsescu, Salvați femeile abuzate!, CIA, Vier Pfoten sau extratereștri.3. Nu renunța NICIODATĂ la rimă, fie că scrii poezie, fie că scrii proză...

După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?..

La început n-au fost cerul și pământul. La început au fost Dora și Luna.Aprilie, 2011: Dora – care are 18 ani, cântă într-o trupă rock și se pregătește de bac –o întâlnește într-o noapte pe carismatica și misterioasa Luna. Alter ego, iubită, idol, sau toate la un loc? Povestea lor de dragoste se împarte între aventuri extreme și dorința de a-i face pe cei din jur să le accepte relația, totul sub amenințarea unei profeții vechi de peste zece ani, care s-ar putea adeveri sau nu. O familie cu multe secrete, toate întunecate, și o provocare: Dora va trebui să o iubească pe Luna împotriva tuturor.August, 2014: O surpriză romantică pentru Luna ia o întorsătură neașteptată și Dora va observa cum lumea pe care o știe, în mijlocul căreia se află iubirea ei, se surpă definitiv.La început n-au fost cuvântul, Dumnezeu sau întinderea nesfârșită de ape. La început au fost Dora și Luna.Și totul a pornit de acolo.Păpușile – o poveste despre iubire și moarte. Despre toate lucrurile care contează...

Un artist ucide și lumea din jurul lui se schimbă.Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.Alte figuri pitorești apar treptat în rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș însoțit de o ceată de pelicani.Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu îl atinge este arta. În numele artei, se poate ajunge și la crimă?*“Pervertirea” creează și o breșă în timp, transportându-ne la un moment dat în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În cea mai mare parte a sa, avem însă de-a face cu un roman extrem de actual, în paginile căruia sunt surprinse – pentru prima dată în literatură – evenimentele politico-sociale din februarie 2012.Pe lângă ritmul alert și personajele viu colorate, “Pervertirea” este un roman care problematizează, în special moralitatea. Oamenii sunt priviți ca obiecte de către artistul nihilist, într-o răsturnare a filosofiei umaniste, perfect asumată și justificată.Un artist ucide și lumea din jurul lui se schimbă.Amalia, o adolescentă deloc banală, dispare într-o dimineață de decembrie. În căutarea ei pornesc trei prieteni care sunt, în același timp, și suspecți în cazul dispariției tinerei: un scriitor mizantrop și de succes, un pictor fascinat de lolite, dar și de septuagenare, o prostituată atrasă de tot ce înseamnă sex extrem. Revoltele sociale din februarie 2012 constituie, în premieră în literatura română, o parte din fundalul acțiunii. Căutarea Amaliei reprezintă pentru fiecare dintre cei trei o introspecție dură, o permanentă și caustică analiză a umanității degradate. Pe urmele Amaliei, pășim într-un București underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar și cu memorabila și fascinanta Cală, un loc desprins parcă din Călăuza lui Tarkovski.Alte figuri pitorești apar treptat în rolul de suspecți: o Dominatoare, o adolescentă cu tendințe de nimfomanie, Babuinu – tatăl vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un moș însoțit de o ceată de pelicani.Imaginația celor trei protagoniști abundă de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu îl atinge este arta. În numele artei, se poate ajunge și la crimă?“Pervertirea” creează și o breșă în timp, transportându-ne la un moment dat în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În cea mai mare parte a sa, avem însă de-a face cu un roman extrem de actual, în paginile căruia sunt surprinse – pentru prima dată în literatură – evenimentele politico-sociale din februarie 2012.Pe lângă ritmul alert și personajele viu colorate, “Pervertirea” este un roman care problematizează, în special moralitatea. Oamenii sunt priviți ca obiecte de către artistul nihilist, într-o răsturnare a filosofiei umaniste, perfect asumată și justificată...

Tot ce ai nevoie ca să detești viața e să ajungi să o înțelegi. Să pătrunzi în adevărul ei absolut, acela că ea, în esență, nu duce nicăieri. Că suntem aici printr-un accident, și că oricât ne-am chinui să dăm un sens existențelor noastre, acel sens nu ar fi decât o forțare nefirească, o găselniță, o consolare. Că noi, oamenii, în sine suntem niște accidente. Că suntem dotați să înțelegem prea mult. Să aflăm că murim și să ne chinuie spaima asta în fiecare minut al vieții. Toată așteptarea nimicului care va să vină. Că suntem o ironie sadică a naturii. Că ar fi fost mai bine pentru toată lumea ca omul să nu existe niciodată. Că nu facem decât să tulburăm echilibrul celorlalte specii – ne pendulăm pe aici fără niciun sens, sângerăm pe interior și așteptăm, cuminți, să nu mai fim.Peste tot, oamenilor le trecea prin cap să se sinucidă. Sau, cine știe, eram noi ăștia o specie aparte, răzvrătiți împotriva vieții, tocmai pentru că o iubeam, tocmai pentru că ne păsa. Tocmai pentru că ne doream să fie mai mult decât atât. Să fie reală tot timpul, să nu ne mai amăgească. Să merite.“..

Partea finală a trilogiei Sânge satanicRomanul care continuă povestea stranie și captivantă a lui M. – “nihilist și mizantrop”. O carte care demitizează societatea consumeristă şi superficială, dezvelind brutal mecanismele șubrede și ruginite pe care se bazează falsa realitate cotidiană. Concepțiile lui M. sunt tranșante, neiertătoare şi extrem de lucide, fie că vorbește despre iubire, moarte, viața la limită, obsesii sau înstrăinare.Aflat în faţa perspectivei de a părăsi România, M. este prins între obsesia pentru libertate absolută și iubirea care îl îndepărtează de ea. Dar dacă cele două ar putea să se identifice?În cazul în care te-ai regăsit în romanele Sânge satanic sau Ani cu alcool și sex, mult-așteptatul final al trilogiei nu te va dezamăgi!“Curată purificare!” (Dominic Dembinski)“Absolut genială!” (Vlad Olan)“Trilogia Sânge satanic este viitoarea Biblie!” (Emilian Marciu)“My dream: Sânge Satanic – infinitologie!Why only 3 books when you can have 69 or more?” (Ioana Martin)“Mi-a reamintit ce înseamnă să simți și cum să-ți recapeți umanitateaspunând NU.” (Mircea Ciobanu)“Nu este o carte pe care să o arăți părinților sau despre care să poți scrie la teze. Este o carte care va face parte din tine, te va defini. Este o carte pe care o iei de mână și-i mulțumești că există.” (Mia Matei)“Sunt nerăbdătoare să mă îndrăgostesc de un nou M.!”(Maria Mărăndoiu)“Sânge satanic e despre toate lucrurile care contează.” (Shadows)..

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“...

Am 13 ani si 6 luni si fac in continuare sex pentru ca e fun. Am trei iubiti interzisi, o prietena foarte buna, un sfert de caine, cateva jointuri in rucsac. Imi plac bocancii si tricourile negre cu cranii. Duc o viata aproape normala, ca orice eleva de clasa a saptea. Ma mai cert uneori cu mama si fug cam des de acasa.A, da, si fratele meu tocmai a dat foc scolii.Ma cheama Vicky. Ai grija sa nu imi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.“Vicky vrea si poate sa schimbe lumea.” (Semne Bune)“Ori te indragostesti iremediabil de la primul cuvant, o admiri, o intelegi, te regasesti in cugetarile ei, ori nu pricepi nimic si intrerupi lectura dupa primele 10 pagini. E simplu. Cale de mijloc nu exista.Eu am iubit-o.” (Carti si ciocolata)“Imaginati-va o Nymphette presedinte!” (Altfel de carti)..

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.“Știu că o să mai am obsesii. Știu că foarte probabil o să mai am și depresii. Știu că anxietatea va fi mereu acolo, gata să sară în față oricând și să încerce să preia controlul, numai pentru că e convinsă că poate. Știu că atacurile de panică vor rămâne pentru mine ca niște colegi de școală primară; ne vom mai vizita din când în când, sau ne vom întâlni pe stradă, și ne vom minuna de cât de tare ne-am schimbat cu toții și, în același timp, ceva din noi a rămas la fel și așa va fi pentru totdeauna. Știu că mă voi mai simți defectă până în ultima fibră, și fără vindecare.Știu și că, dincolo de astea, vor mai fi și multe alte sentimente. Știu că am să mai fiu fericită.Știu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar știu la fel de bine și că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă și vie, la fel ca întotdeauna.Iar asta, azi, acum, îmi este de ajuns.”..