Tindem sa credem ca trecutul se uita, amintirile se sterg de pe ziduri... dar urmele din suflet, pielea care doare ca nu mai simte caldura ta, buzele care se usuca pentru ca au fost uitate, au fost condamnate la insingurare... Ele ce fac? Cum sa le vindec?
Si raman si ma intreb retoric:
Acum ce fac eu cu mine?
Ce eram inainte de tine?
Si aleg sa-mi scufund gandurile intr-o calimara ce s-a rasturnat peste paginile necuprins de albe...
Am adunat franturi de vise, iubiri, parfum de fericire, tinerete, rataciri, dezamagiri si un strop de tihna... Aici sunt eu, asa cum doar eu ma stiu si ma deschid in fata voastra cu umilinta celui ce se vrea descoperit, ca intr-o spovedanie. Sper sa va regasiti in Coltul meu de suflet!
