Deşi, cum observa cu umor cineva, se scrie mult şi astăzi, personalități cum este cea a lui Liviu Capșa nu se întâlnesc chiar la fiecare colț de stradă literară. De aceea, pe autorul eseurilor cuprinse în volumul de față trebuie să îl căutăm în paginile publicațiilor de prestigiu - acolo unde au fost publicate şi o mare parte dintre textele cuprinse între copertele lui, în proiectele şi evenimentele literare serioase şi în portofoliile unor edituri serioase.
Aceasta, deoarece (aşa cum rezultă limpede din lectura eseurilor sale), pentru Liviu Capşa literatura nu este nici divertisment, nici delectare de duminică. Scriitorul trăieşte la propriu imersiunea într-o lume mirabilă, în care valorile şi mizele literaturii sunt repere concrete ale existenţei sale. Eseistul se mişcă printre personajele literaturii şi autorii/autoarele lor, printre cărți și idei, de la o temă la alta, ca și cum acestea ar reprezenta nu nişte valori simbolice, ci nişte borne ale unei existențe imposibil de imaginat în afara literaturii.
De prisos să adaug că Liviu Capșa are cultură literară serioasă, capacitatea de a vedea asocieri acolo unde pentru alții sunt doar întâmplări și mai ales capacitatea de a pune mereu literatura română, clasică şi contemporană, în rama celei universale. La fel de importante (pentru că sunt mai rare decât darurile evidente ale eseistului) mi se par devotamentul său pentru literatură şi faptul că îşi trăieşte ideile la modul profund. Literatura este, pentru eseist, mai mult decât o captivantă aventură intelectuală: ea este și o magistratură.
În absența responsabilității ideilor, ne spun eseurile lui Liviu Capşa, spectacolul literaturii este doar o vinovată distracție fără finalitate.
