Fiecare copil este, încă din momentul concepției, obiectul unor proiecții ale familiei sale. Cu cine va semăna el? Părinții își imaginează ce trăsături fizice și de caracter va avea în funcție de calitățile membrilor arborelui genealogic. La naștere, el primește prenume și nume de familie. Pe măsură ce crește, este etichetat după caracteristicile fizice, sexuale, emoționale și intelectuale evaluate în raport cu membrii arborelui său genealogic și prin comparație cu frații și surorile sale. Tot pe măsură ce crește, cel mic se identifică cu părinții. Primul obiectiv al psihogenealogiei este de a deveni conștienți de această familie care trăiește în noi. Suntem rezultatul unui ansamblu de proiecții, de identificări și de repetiții. În străfundurile noastre trăiesc nu doar părinții, ci toate rudele apropiate și chiar adulți care ne-au fost aproape în copilărie. Al doilea obiectiv al psihogenealogiei este să ne ajute să ne eliberăm, să ne descoperim adevăratul eu, să învățăm să ne iubim și să fim împăcați cu noi înșine, transformând în mod pozitiv influențele negative din istoria noastră familială...

Ce înseamnă echilibrul interior şi cum poţi ajunge la el? Cum se construieşte personalitatea fiinţei umane? Cum să îi înţelegi mai bine pe cei din jur? Cum să comunici mai uşor? Cum să gestionezi relaţiile cu persoanele dificile? Dacă ai o istorie de familie mai complicată, cum să încetezi să mai suferi şi să fii o victimă? Cum să îţi dezvolţi şi să îţi armonizezi cele patru energii vitale (cea afectivă, cea intelectuală, cea sexuală și creativă și cea corporală și materială), dar şi polaritatea masculină sau pe cea feminină? Cum să îţi reinterpretezi istoria familială astfel încât să îi găseşti un sens şi să devii tu însuţi? Iată tot atâtea întrebări ale căror răspunsuri le poţi găsi în cel de-al doilea bestseller al reputatei specialiste în psihogenealogie Chantal Rialland, o încununare a celor peste 30 de ani de experienţă ca psihoterapeut şi profesor la Sorbona. O carte dedicată copilului interior care sălăşluieşte în fiecare adult. „Părinţii ne-au conceput şi ne-au crescut în funcţie de propria lor psihogenealogie. Cunoașterea detaliilor referitoare la copilăria şi la adolescenţa lor înseamnă şansa de a înţelege ceea ce au trăit ei înşişi şi motivul pentru care au acţionat astfel în ceea ce ne priveşte. În general, părinţii noştri nu ne «văd», ci proiectează asupra noastră propria lor istorie şi pe aceea a familiei lor. (...) «Devino ceea ce eşti», scria Nietzsche. Este o excelentă definiţie a travaliului psihologic şi psihogenealogic.“ Chantal Rialland..