Cezar Petrescu

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatură română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari...

..

Aspirant la statutul literar postbalzacian de „scriitor total“, Cezar Petrescu este „singurul din prozatorii de mare suprafata literara ai perioadei interbelice care si-a propus si a realizat un ciclu de carti pentru copii“. (I. Balu) Dintre aceste carti pentru copii, povestea ursului alb este desigur cea mai cunoscuta, ea intrand inca de la inceput in fondul de aur al literaturii romane pentru varstele tinere.Desi comparat cu Jack London sau Kipling, Cezar Petrescu trateaza personal o idee originala. Departe de antropomorfizarea cu care opereaza Kipling, Fram „era un urs dresat, nu un urs fermecat“, „nu capatase darul vorbirii si nici nu avea o minte omeneasca sa cugete chiar ca un om“. In realitate, comportamentul sau e relatat minutios, iar apoi pentru gesturile sale e propusa o ipoteza interpretativa, comentariul apartine, insa, mereu autorului, niciodata animalului.Lucian Pricop..

O frumoasă şi înduioşătoare poveste despre animalul gheţurilor - Fram, ursul polar. O nuvelă pentru toţi, mari şi mici deopotrivă. Poate un pic mai tristă pentru copii, dar cu siguranţă de citit!... De ce întârzia Fram?Aceasta nu se mai întâmplase niciodată.Fram îi întrecea pe toţi. El nu avea nevoie de îmblânzitor, de cravaşă şi de semnale. Intra singur în arenă, ca un om. Intra în două labe, cât e de mare. Saluta în dreapta şi în stânga, înainte şi înapoi. Se plimba cu labele la spate, de jur împrejurul arenei, până ce se potoleau aplauzele. Pe urmă făcea un semn că vrea linişte.Şi începea singur programul lui.Se ridica pe prăjină ca un marinar pe catargul corabiei. Umbla cu o bicicletă uriaşă, trecând pe punţi în cumpănă. Făcea dublu salt mortal şi bea bere din sticlă.Ştia să fie comic şi grav.Invita cu laba luptători din galerie şi staluri să boxeze cu el. Întotdeauna se găsea cineva din galerie să coboare şi să încerce. Lupta sfârşea în hazul tuturor, fiindcă Fram era puternic, dar blând şi glumeţ. Cu o singură labă moale culca omul la pământ. Pe urmă începea să numere, bătând cu laba în aer: una, două, trei, patru, cinci... Când isprăvea de numărat, îşi ridica adversarul subsuoară ca pe-o boccea şi-i dădea drumul de-a rostogolul la picioarele publicului din loje. Omul se ridica ruşinat, ştergându-se de praf, în râsul lumii. Fram chema cu laba, sus, spre galerie:— Ei, cine mai pofteşte? Curaj, vă rog!..

"Fram ursul polar" este povestea unui pui de urs, luat de oameni din mediul sau natural si adus la circ. Intr-un timp scurt, el castiga inima spectatorilor cu numerele sale de acrobatie. La un moment dat, nu mai face fata spectacolului si este trimis, prin bunavointa directorului de circ, in locurile natale. La Polul Nord nu se poate adapta, deoarece nu era obisnuit cu vanatoarea si, fiind prietenos cu animalele, nu ar fi ucis pentru a trai. Petrece un timp in frig, in viscol si in gheturi, dar intelege ca nu poate trai decat alaturi de oameni si alege sa se intoarca printre ei...

Fram, Ursul polar este povestea unui pui de urs, luat de oameni din mediul sau natural si adus la circ. Intr-un timp scurt, el castiga inima spectatorilor cu numerele sale de acrobatie. La un moment dat, nu mai face fata spectacolului si este trimis, prin bunavointa directorului de circ, in locurile natale. La Polul Nord nu se poate adapta, deoarece nu era obisnuit cu vanatoarea si, fiind prietenos cu animalele, nu ar fi ucis pentru a trai. Petrece un timp in frig, in viscol si in gheturi, dar intelege ca nu poate trai decat alaturi de oameni si alege sa se intoarca printre ei. ..

Fram era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni.Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni.Toată lumea, cu mic, cu mare, se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar. Or fi bune și celelalte numere cu tigri, maimuțe și clovni, dar tot Fram e răsfățatul publicului. Ghiduș, blând și deștept, mergând pe bicicletă și boxând sau împărțind bomboane copiilor, îi cucerește pe spectatori și circul întreg răsună de strigătele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“Într-o seară, ursul iese în uralele publicului, se așază în mijlocul scenei și își pune capul în mâini. Nu știe ce se petrece cu el și ce l-a apucat, dar știe că de la o vreme are un vis care nu-i dă pace: vede în somn întinderi nesfârșite de gheață, cerul cu aurora boreală, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheamă la el... Și chemarea aceea e mai puternică decât toate râsetele pe care le stârnește cu giumbușlucurile lui...

Fram, ursul polar este povestea unui urs alb, „puternic, dar bland si glumet“, care isi traieste majoritatea vietii in circ, unde ani buni fusese principala atractie. „El nu avea nevoie de imblanzitor, de cravasa si de semnale. Intra singur in arena, ca un om. Intra in doua labe, cat era de mare. Saluta in dreapta si in stanga, inainte si indarat. [...] Pe urma facea un semn ca vrea liniste. Si incepea singur programul lui“. Totusi dorul de a deveni un urs ca toti ursii, adica salbatic si liber, il duce spre casa, la Polul Nord, acolo unde poate sa se bucure de gheturi, de vanturi, de viscole, de soarele polar sau de aurora boreala...

Toata lumea, cu mic, cu mare, se buluceste la reprezentatiile Circului Strutki, vrand sa-l vada pe Fram, ursul polar. Or fi bune si celelalte numere cu tigri, maimute si clovni, dar tot Fram e rasfatatul publicului. Ghidus, bland si destept, mergand pe bicicleta si boxand sau impartind bomboane copiilor, ii cucereste pe spectatori si circul intreg rasuna de strigatele lor: "Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!" Intr-o seara, ursul iese in uralele publicului, se asaza in mijlocul scenei si isi pune capul in maini. Nu stie ce se petrece cu el si ce l-a apucat, dar stie ca de la o vreme are un vis care nu-i da pace: vede in somn intinderi nesfarsite de gheata, cerul cu aurora boreala, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheama la el... Si chemarea aceea e mai puternica decat toate rasetele pe care le starneste cu giumbuslucurile lui. Am batut galerii de imagini in lung si in lat: am cautat costume de circ si afise, sanii, ghetari, am urmarit drumul lui Nansen, strazi din vechiul Bucuresti, caravane de circ: m-am intors in trecut ca sa pot reda cat mai bine pentru cititorii de azi cele doua lumi ale lui Fram. De la galbenul-ocru stralucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile si-au facut aparitia firesc, deodata cu textul. Fram se transforma odata cu povestea, cautandu-si locul, fiind urs si om in acelasi timp fara a-si pierde credibilitatea. Nu te intalnesti foarte des cu asa o carte. - Dan Ungureanu..

Cărți clasice, alese cu grijă, la care ne reîntoarcem adesea, pentru noile generații de elevi, profesori, părinți.De șapte ani, Fram, ursul polar, e fala circului Struțki. Nici tigrii bengalezi, nici elefanții, nici clovnii, acrobații, caii nu sunt așteptați în arenă cu atâta nerăbdare ca el. Ursul alb e întotdeauna vioi, prietenos cu copiii, cărora le împarte bomboane, dansează, merge pe bicicletă și face giumbușlucuri. Asta până într-o seară când iese la rampă și, cuprins de tristețe, refuză să mai facă vreo acrobație. E din pricina unui vis care, de la o vreme, îi tulbură somnul, un vis cu întinderi albe, nesfârșite, cu sloiuri plutitoare pe deasupra cărora unduiește aurora boreală, și cu un urs alb, mare, care îl cheamă stăruitor. Iar Fram răspunde chemării și pornește pe o corabie spre lumea aceea unde stăpânesc ghețurile...

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.Dintre toate cartile pentru copii scrise de Cezar Petrescu, povestea ursului alb este desigur cea mai cunoscuta, ea intrand inca de la inceput in fondul de aur al literaturii romane pentru varstele tinere.- Lucian PricopDesi comparat cu Jack London sau Kipling, Cezar Petrescu trateaza personal o idee originala. Departe de antropomorfizarea cu care opereaza Kipling, Fram "era un urs dresat, nu un urs fermecat", "nu capatase darul vorbirii si nici nu avea o minte omeneasca sa cugete chiar ca un om". In realitate, comportamentul sau e relatat minutios, iar apoi pentru gesturile sale e propusa o ipoteza interpretativa, comentariul apartine, insa, mereu autorului, niciodata animalului. - Lucian Pricop..

O frumoasă colecţie de povestiri marca Cezar Petrescu. Printre ele se remarcă Pif... Paf... Puf..., o povestire foarte drăgălaşă care povesteşte prietenia dintre un băiat, o paiaţă şi un... căţel. Evident că toată tărăşenia este mai mult un monolog între băiat şi prietenii săi necuvântători. Călătoria acestuia la bunici, la ţară, se transformă într-un şir de aventuri şi întâmplări cu tâlc. Şi toate aceste aventuri sunt acompaniate de cele două personaje, prieteni de nedespărţit ai lui Pif.Printre lecturile plăcute din acest volum îl regăsiţi pe căţeluşul 415 - un motiv de compasiune şi iubire pentru prietenii necuvântători, găsiţi şi Barabumbosaurul (nu ştiţi ce este un Barabumbosaur?) înfrigurat şi ameninţător dar atât de... nereal, sau aflaţi despre Asaltul de la Griviţa...O lectură mai mult decât plăcută...

O carte clasică a literaturii române pentru copii, bogat ilustrată și editată în condiții grafice deosebite, Fram, ursul polar își poartă cititorii din ținuturile polare în lumea fascinantă a circului, în compania unor personaje memorabile.Prins de eschimoși pe când era doar un pui și vândut pe zece sticle de rom, ursul Fram este nevoit să lase în urmă tărâmul ghețurilor veșnice și să învețe să dea reprezentații în arena circului. Curând, devine vedeta circului Sruțki, iubit deopotrivă de copii și adulți pentru firea lui blândă și acrobațiile care „stârneau minunare și veselie”.Anii trec și, cuprins de dorul pustiurilor înghețate în care se născuse, Fram își pierde brusc însuflețirea și capacitatea de a face giumbușlucuri. Cu ajutorul unui fost vânător de urși, devenit apărător al acestora, este trimis înapoi în oceanul polar și lăsat să trăiască pe o insulă nepopulată. Aici, însă, prietenosul urs alb își dă seama că legăturile sale cu oamenii nu pot fi rupte prea ușor...

Fram era numai un urs alb, însă un urs adesea mai omenos decât unii oameni. Aceasta nu i-o iertau nici urșii, nu o înțelegeau nici mulți oameni.oată lumea, cu mic, cu mare, se bulucește la reprezentațiile Circului Struțki, vrând să-l vadă pe Fram, ursul polar. Or fi bune și celelalte numere cu tigri, maimuțe și clovni, dar tot Fram e răsfățatul publicului. Ghiduș, blând și deștept, mergând pe bicicletă și boxând sau împărțind bomboane copiilor, îi cucerește pe spectatori și circul întreg răsună de strigătele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“Într-o seară, ursul iese în uralele publicului, se așază în mijlocul scenei și își pune capul în mâini. Nu știe ce se petrece cu el și ce l-a apucat, dar știe că de la o vreme are un vis care nu-i dă pace: vede în somn întinderi nesfârșite de gheață, cerul cu aurora boreală, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheamă la el... Și chemarea aceea e mai puternică decât toate râsetele pe care le stârnește cu giumbușlucurile lui.„Am bătut galerii de imagini în lung și în lat: am căutat costume de circ și afișe, sănii, ghețari, am urmărit drumul lui Nansen, străzi din vechiul București, caravane de circ: m-am întors în trecut ca să pot reda cât mai bine pentru cititorii de azi cele două lumi ale lui Fram. De la galbenul-ocru strălucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile și-au făcut apariția firesc, deodată cu textul. Fram se transformă odată cu povestea, căutându-și locul, fiind urs și om în același timp fără a-și pierde credibilitatea. Nu te întâlnești foarte des cu așa o carte.” (Dan Ungureanu)..

Un timp, Fram a petrecut si s-a ospatat pe soco-teala salbaticului capatanos. De la oameni invatase in schimb ca toate fapturile au un nume. La Circul Strutki pe leoparzi ii chema Rajah sau Kim; pe papagali, Coco sau Jack; pe elefanti, Colos sau Stramba-lemne-n trompa; pe maimutoi, Nichi si Pichi.Toti aveau un nume, o porecla, o poveste...

„Fram, ursul polar e o poveste cam tristă, dar e scrisă totuși pentru copii; și e izvorâtă dintr-un sentiment de milă pentru un pui de urs întâlnit la o menajerie“ (Cezar Petrescu).Roman clasic, ce poate fi așezat la loc de cinste nu numai printre scrierile gazetarului, nuvelistului, romancierului, dramaturgului și traducătorului Cezar Petrescu, ci și în literatura pentru copii din România, Fram, ursul polar a văzut pentru prima dată lumina tiparului în anul 1931.Romanul ne face cunoscută povestea unui urs alb, blând și glumeț, care poartă numele navei folosite de omul de știință și exploratorul norvegian Fridtjof Nansen în expedițiile sale și care își trăiește cea mai mare parte a vieții la Circul Struţki, unde este principala atracție.Fram este inteligent și știe să se facă plăcut. Nu are nevoie nici de îmblânzitor, nici de cravașă. Intră singur în arenă, în două labe, salută în dreapta și în stânga, după care își începe singur programul. Este vedeta, favoritul celor mici, care îi urmăresc prestația cu răsuflarea tăiată.Răpit ghețurilor polare pui fiind, Fram va simți, după reprezentația de adio a circului, dorul de locurile natale, ceea ce va duce la trimiterea lui acasă, printre ghețuri. Odată ajuns însă aici, Fram își dă seama, treptat, că nu se poate adapta mediului. Felul său de a fi îl împiedică, de exemplu, să fie violent, așadar, nu poate vâna. Pentru a-și procura hrana, ursul recurge la giumbușlucurile învățate în anii petrecuți la circ. Rivalii săi, obișnuiți cu tărâmul înghețat și cu vânătoarea, rămân uimiți de mișcările făcute de ursul-circar și nu știu cum să reacționeze. Până la urmă, speriați, neînțelegând ce li se întâmplă, își abandonează vânatul, asigurându-i lui Fram, fără voia lor, resursele necesare supraviețuirii într-un mediu deloc propice unui animal neobișnuit să trăiască în condiții vitrege.Încercările lui Fram de a se obișnui cu viața la Pol eșuează, astfel că, atunci când eroul romanului are ocazia, profită de prezența umană și se folosește de oameni pentru a se întoarce în lumea civilizată, acolo unde animalul aproape umanizat se simte acasă...