Cella Serghi

Mirona Runcu, o fată frumoasă, inteligentă, sensibilă, independentă şi emancipată, este îndrăgostită de un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, la rândul lui inteligent şi fermecător, dar însurat, așadar inaccesibil. Aparţinând unei familii înstărite, Mirona pleacă la Paris ca să studieze dreptul. În plus, tânăra vrea să devină scriitoare. Narator şi, în acelaşi timp, personaj al propriei cărți, ea trăieşte deopotrivă în realitatea Bucureştiului şi a Parisului din anii celui de-al Doilea Război Mondial.Roman scris cu vervă şi cu sensibilitate feminină, Cartea Mironei prezintă imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, în care o fată idealistă îşi caută drumul, crezând cu încăpăţânare în destinul ei de scriitoare.„Cartea are o arhitectură bine gândită. Paginile cu o notă de poezie şi mister, referitoare la atmosfera apăsătoare din casa Caţian şi la fantoma tinerei bunici dispărute îşi găsesc o contrapondere fericită în cele de observaţie fină psihologică şi culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatică a evenimentelor, coincidenţele, reversurile situaţiilor dictate de ele contrapunctează cu salutare efecte diagrama febrei erotice.” (Ov. S. Crohmălniceanu)..

În Gentiane, Cella Serghi spune povestea Radei Ionac, personaj asemănător din multe puncte de vedere cu Diana Slavu, eroina din Pânză de păianjen. Tânăra de origine modestă, Rada muncește din greu – este asistență medicală într-un spital, slujnică în casele unor doamne cu stare – că să-și poată finaliza studiile și să devină regizor. Pentru a-și împlini visul, este nevoită să accepte compromisuri și să facă față prejudecăților celor din jur. Că toate personajele feminine ale Cellei Serghi, Rada se îndrăgostește și suferă din iubire, îi admira și îi disprețuiește pe bărbați. În final însă, fericirea nu vine din poveștile de dragoste pe care le trăiește, ci din împlinirea personală...

„Cartea doamnei Cella Serghi impune criticului răspunderi mai mari decât le comportă o grăbită recomandare. Este incontestabil «o operă» în sensul cel mai greu al acestui cuvânt... Totul arată, în opera sa, ca excepționalele daruri de expresie și de sensibilitate au fost dominate și călăuzite de o voință proprie de a crea peste orice improvizație, peste orice diletantism. Un dar de observație minuțioasă, exactă, notată pregnant, cu o rară putere de a da viață și relief ultimului detaliu, iar în al doilea rând, un simț de poezie, care trece dincolo de spectacolul imediat al vieții și proiectează o lumină emoționantă peste cele mai derizorii fapte, gesturi și lucruri.” (Mihail Sebastian)..

Diana Slavu, eroina Cellei Serghi, este un personaj complex, o combinație de naivitate, feminitate, inteligență și spirit de aventură. Iubește cu pasiune, dar este prinsă în „pânză de păianjen” a vieții. Iubirile Dianei - cea adolescentină, pentru marea dragoste a vieții ei, Petre Barbu, cea măritală, pentru Michi, și cea carnală, întruchipată de Alex - sunt prezentate prin intermediul caietelor sale, citite de Ilinca Dima, și al mai multor scrisori din corespondență celor două prietene. Roman de debut cu accente autobiografice, cu acțiunea plasată în Bucureștiul interbelic, la Constanța, Mangalia și Balcic, Pânza de păianjen prezintă o lume cu un farmec aparte, într-un stil vioi și plin de sensibilitate, îndreptând succesul de public de care s-a bucurat de-a lungul timpului. ..

Diana Slavu, eroina Cellei Serghi, este un personaj complex, o combinație de naivitate, feminitate, inteligență și spirit de aventură. Iubește cu pasiune, dar este prinsă în „pânza de păianjen“ a vieții. Iubirile Dianei – cea adolescentină, pentru marea dragoste a vieții ei, Petre Barbu, cea maritală, pentru Michi, și cea carnală, întruchipată de Alex – sunt prezentate prin intermediul caietelor sale, citite de Ilinca Dima, și al mai multor scrisori din corespondența celor două prietene. Roman de debut cu accente autobiografice, cu acțiunea plasată în Bucureștiul interbelic, la Constanța, Mangalia și Balcic, Pânza de păianjen prezintă o lume cu un farmec aparte, într-un stil vioi și plin de sensibilitate, îndreptățind succesul de public de care s-a bucurat de-a lungul timpului.„…Cartea doamnei Cella Serghi impune criticului răspunderi mai mari decât le comportă o grăbită recomandare. Este incontestabil «o operă» în sensul cel mai greu al acestui cuvânt…Totul arată, în opera sa, că excepționale daruri de expresie și de sensibilitate au fost dominate și călăuzite de o voință proprie de a crea peste orice improvizație, peste orice diletantism.Un dar de observație minuțioasă, exactă, notată pregnant, cu o rară putere de a da viață și relief ultimului detaliu, iar în al doilea rând, un simț de poezie, care trece dincolo de spectacolul imediat al vieții și proiectează o lumină emoționantă peste cele mai derizorii fapte, gesturi și lucruri.” (Mihail Sebastian)..