Nu încetăm să explorăm, și ultimul loc va fi cel din care am plecat; vom fi veșnic recunoscători.
Explorând spațiul comunismului românesc, cu acuitate a percepției și relatării, Traian Dobrinescu reface o întreagă epocă, în articulațiile ei intime, revelându-i fețele văzute și nevăzute, chipul monstruos și măștile aberante... Imersiunea în infrarealitatea comunismului, developarea momentelor revoluției de la 1989, postcomunismul „cu față umană“, triumful structurilor criptocomuniste, retranșările și striațiile nesigure ale unei memorii traumatizate sunt reperele care definesc arhitectura narațiunii lui Traian Dobrinescu.
Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torţionari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență şi moarte, despre prietenie şi onoare, despre speranță şi înfrângere.
Un roman clasic în toată puterea cuvântului, un tablou epic pictat atât cu uneltele tradiționale ale oricărui prozator, cât şi cu cele mai noi - şi n-am cum să evit cuvântul -,"postmoderniste". Tocmai această sinteză de mijloace româneşti face farmecul cărții. Una dintre probele valorii oricărui prozator ce se respectă (exceptându-i, poate, pe arhitecții noului roman de sorginte franceză) este valabilitatea personajelor. Traian Dobrinescu ştie să construiască personaje memorabile, fie urmărindu-le pe spații ample, fie creionându-le prin două-trei tușe viguroase. Cei morți înainte de moarte este un roman captivant, o carte de raftul întâi.
