A prefațà un jurnal de calatorie de 34 de zile inseamna a aborda un text concentrat in evenimente, acestea putand fi insemnari ale locurilor prin care a trecut autorul relatarilor și ale oamenilor intalniți, ale peripețiilor, infațișari care atrag, incanta, din punctul de vedere al noutații și al artei descrierii. Mai poate insemna și o putere de a sugera fascinația pe care cutezatorul a trait-o in acele locuri necunoscute descrise cu maiestrie, cum dorim sa-i convingem pe cititorii dornici sa cunoasca lumea, spațiile neștiute de ei, țarile indepartate intrezarite prin parcurgerea acestei calatorii in Republica Filipine, precum și deplasarile in alte spații mirifice, jurnale ale aceluiași autor care au vazut deja lumina tiparului.Tanarul lector universitar dr. Catalin Vrabie, caci despre acest autor este vorba, mi-a fost recomandat spre ai prefața cartea, de un vechi prieten din perioada liceului, pe care-l cunoscusem la fazele finale ale olimpiadelor de matematica și fizica. Este vorba despre profesorul universitar dr. ing. Vasile Baltac, pionier al tehnologiei informației și al construcției calculatoarelor electronice din țara noastra cu o recunoaștere internaționala indubitabila. La o astfel de provocare nu puteam sa raman indiferent, așa ca l-am invitat pe autorul jurnalelor de calatorii intitulate „Pierdut in...” India, apoi in Iran, Nepal & Ladak și in Vietnam & Cambodgia sa stam de vorba și sa-i pun la dispoziție unele materiale despre arhipelagul celor 7.107 insule pe care urma sa le cutreiere selectiv in numar de douasprezece. Parcurgand o distanța estimata la 4.500 km., marcata pe harta publicata in jurnal, Catalin Vrabie strabate cele 12 insule animat de neastampar, neprevazutul fiindu-i condiție de existența, iar calatoria, afirma autorul, fiind „și un act de cunoaștere... chiar un act de cultura”...

„Citind, veti descoperi o tara a contrastelor de necrezut. In ciuda saraciei, de care am tot vorbit in paginile cartii, India ocupa locul al doilea, dupa Statele Unite, in Tehnologia Informatiilor (Conform National Geographic - Traveler. Un argument in plus ar putea fi si faptul ca in anul 2012 s-au implinit 25 de ani de rezervare computerizata a biletelor de tren, element tiparit cu mandrie pe fiecare dintre acestea.). Contrastele sunt evidente din primele momente pe care le petreci aici. Pe strada, in drumul de la aeroport spre hotel, poti vedea animalele de tractiune (boi, camile si chiar elefanti) alaturi de biciclete, ricse, motociclete si masini, unele din ele de lux. Femei imbracate in sari multicolore, care cara pe cap cosuri imense, trecand prin fata barbatilor care-si asteapta clientii fumand, langa ricsa. Cu o populatie care a crescut de la 350 milioane in 1947 la 1,2 miliarde in 2011, India nu poate fi altfel decat o tara a extremelor.“ - Catalin Vrabie..

Luati cartea, va asezati comod intr-un fotoliu, cu o cana de ceai, o muzica in surdina si va incepeti calatoria in Iran alaturi de o gazda sensibila si minunata care a reusit sa "prinda" in cateva saptamani cam tot ce ar trebui sa stim fiecare despre Iran (Persia).Veti gasi dorinta de a trai si dumneavoastra aceasta experienta interesanta a autorului, care pe buna dreptate isi exprima convingerea ca "cei ce vor vizita Iranul isi vor schimba opinia, atat despre tara, despre locuitorii sai, cat si despre ce inseamna istoria!"...

Pierdut a fost și regasit! De fiecare data. Un nou volum de calatorii, semnat Catalin Vrabie, in lumi ce-mi par la capatul lumii sau chiar din alta lume. Credincios rucsacului sau, ce l-a insoțit pe culmile Elbrusului, in Munții Caucaz și pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor și vaile Californiei... Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiți, El Capitan și alte provocari de genul asta din lumea larga... Deosebit de frumoasa, ca sa-l parafrazez pe autor. Am aflat din paginile carților anterioare cum s-a pierdut prin India și Iran, țari puțin cunoscute, cel puțin locuitorilor de la poale de Carpați.Intr-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunica detalii extrem de interesante, fapte de viața absolut de necrezut pentru civilizația europeana. Șocul Orientului incepe din Turcia cu forfota sa inepuizabila, dar, cu rabdare, treci... aeroportul și te trezești in alt avion ș.a.m.d. pana ajungi la destinație.De asta data la Kathmandu, dupa o escala in toridul Sharjah din Golful Persic unde era ținta privirilor fiind cam singurul european prin zona! La cei peste 190 de centimetri ai sai, greu de pitit printre ceilalți semeni. Cu o buna capacitate de comunicare, inca de la primul pas in Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor sai prieteni pasageri, facand ca voiajul sa fie mai placut și plin de tot soiul de surprize. Ne sunt strecurate permanent informații din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viața lor privata. Remarca, cu umor, haosul din circulația rutiera, lipsa curentului cate șase ore pe zi, orezul condimentat pana la cote lacrimogene, element perpetuu in alimentația cotidiana, cat și ospitalitatea noilor cunoștințe facute ad-hoc.Ascuțitul simț al detaliului face ca povestirea calatoriei in Nepal sa curga alert, consemnata pe ore și minute, fara stridențe, cu binevenite observații ușor malițioase la comoditatea romanilor in privința amenajarii și exploatarii propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanenta fața de calmul și comportarea nepalezilor, deși condițiile in trafic sunt aici extrem de vitrege. „Circa 25% din locuitorii acestei țari traiesc sub limita saraciei – definita de Banca Mondiala ca fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informație care te cutremura și face sa ințelegi multe despre modul de viața nepalez sau indian...

Catalin spune ca viața este ca un puzzle. Aș spune ca intregul glob pamantesc este ca un puzzle și fiecare destinație pe care o atingi este o piesa componenta a sa.De ceva vreme, autorul nostru „se pierde“ pentru a aduna piesele acestui uriaș puzzle, incercand sa puna cap la cap cat mai multe dintre acestea. Recent, el „s-a pierdut” in Vietnam și Cambodgia, reușind astfel sa mai gaseasca doua fragmente din marele joc al vieții.Imi place mult cum calatorește, cum intra in contact cu oamenii – fie ai locului, fie straini! Iți aduce aventura ca un Big Ben, pe ore și zile, fara a scapa vreun amanunt. Citind randurile sale, te transformi in Catalin, calatorul acelor meleaguri.Acum, te afli in Kuala Lumpur, de la hotelul Container ajungi la turnurile Petronas și, de aici, la mall-urile amenajate pe alei, ca sa te plimbi apoi pe Bukit Bintang – Champs-Élysées-ul malaezian sau in Chinatown și Little India.Timpul zboara, dar este minuțios cronometrat și ajungem in Vietnam, la Hồ Chí Minh – fostul Saigon. Deliciul il reprezinta localnicii, fie ca este vorba despre șoferul de autobuz, prietenul ad-hoc Nhan, care il poarta prin provincia Bến Tre, unde va cunoaște locurile și oamenii de aici, cu obiceiurile și modul lor de viața, fie Yến, doamna mutata in Australia și revenita, pentru scurt timp, acasa.Felul deschis și prietenos al lui Catalin il ajuta sa-și faca prieteni și printre turiștii veniți sa cunoasca frumusețile locurilor pe unde acesta umbla. Ne poarta, astfel, cu sufletul la gura prin delta Mê Kông-ului și printre insulele plutitoare din Cần Thơ, cu pestrițul sau grup olandezo-portughezo-roman, pentru a descoperi savoarea picanta a supei vietnameze cu noodles. Din paginile scrise aflam și date despre invațamantul și educația din Vietnam, dar și despre profilul vietnamezului tipic. Catalin ne poarta, mai departe, prin insula Phú Quốc – de data aceasta pe bicicleta. Facem un ultim popas la muntele Sam și la Hà Tiên, ajungand apoi in Cambodgia.Dupa o scurta istorie a ultimelor decenii cambodgiene, ne este adusa in fața ochilor Cambodgia de astazi. Kep, prima așezare vizitata, ii aduce aminte de Nepal, in care „se pierduse” cu un an in urma. Ne poarta apoi prin Sihanoukville, povestindu-ne clipele petrecute aici, pregatindu-ne, in același timp, pentru marea provocare – complexul de temple de la Angkor, pe care il descrie cu mare maiestrie, punctand informații culturale cu intamplari de la fața locului.Urmeaza episodul Phnom Penh, cu detalii privind drumul pana in capitala, dar și cu picanterii ale vieții de noapte pe care orașul, supranumit odinioara „Perla Asiei”, le ofera. Catalin se intoarce apoi in Vietnam, prezentandu-ne ultimele clipe ale „pierderii” sale. Ne povestește despre oameni și tovarași de calatorie noi, locuri interesante și peripeții prin Mỹ Lai, Nha Trang – unde a ajuns și Cousteau, Buôn Ma Thuột, Đà Lạt – orașul tinerilor casatoriți, stațiunea Vũng Tàu și, din nou, Hồ Chí Minh.Spre final, descoperim, in jurnalul sau, parerea unui localnic – studentul Trương – despre turismul vietnamez, dar și ce inseamna sa lucrezi in Saigon pentru caștigarea existenței, de la tanara An An.Așa „s-a pierdut” Catalin in Vietnam și Cambodgia...