Cătălin Manea

In Eliberarea, Cătălin continuă să analizeze esenţa fiinţării şi a devenirii fiinţei umane, în drumul ei către Eliberare. Capitolele cărţii vorbesc despre complexitatea acestui proces: Liniştea, Egoul, Cunoaşterea, Acum-ul, Gândurile, Observarea, frica, Acceptarea, Siguranţa, Suferinţa, Conştientizarea, Conflictul, Non-dualitatea, Devenirea, Ascultarea, Tradiţiile, Simplitatea, Eliberarea...

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de gânduri, dincolo de tot ceea ce este temporar, există o adiere fără de formă a Infinitului. O adiere care anunţă Prezenţa Intrinsecă a Liniştii. Orice tactică şi metodă se dizolvă de la Sine în clipele de conectare conştientă la Linişte. Căci în spatele sunetului se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului se află Liniştea din care a pornit sunetul.Sunetul provine din Linişte şi se întoarce în Linişte, însă Liniştea poate exista şi fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniştea din care provine. Tocmai de aceea, Liniştea este transcendentă sunetului, fiind chiar dimensiunea fără dimensiuni în care se naşte sunetul. Liniştea nu cere, ci acceptă totul. Liniştea nu se consumă, nu începe şi nu se sfârşeşte. Cuprinde începutul şi sfârşitul, însă rămâne în Acum, pentru că singura clipă în care există Liniştea este clipa de Acum. Eternitatea Acestei Clipe. Veşnicul Acum.Cartea Întoarcerea la Linişte nu se citeşte prin concentrarea excesivă asupra cuvintelor, ci mai degrabă prin odihnirea privirii în spatele cuvintelor. Spaţiile dintre litere sunt locuite de Linişte şi susţin existenţa literelor. Dorinţa excesivă de a înţelege un joc de cuvinte te poate îndepărta de ceea ce se transmite cu adevărat. Tot ceea ce este necesar de auzit se va auzi printre rânduri. Poate că în acest moment există o dorinţă de a înţelege mai multe, însă, pe parcursul călătoriei, această dorinţă se va pierde în aşternerea blândă a Liniştii. Nu este nimic de înţeles. Totul vine de la Sine...

„Atât de neînțeles pare că ești, uneori! De cele mai multe ori. Și atât de frumos este să traversezi neînțelegerea exterioară prin pașii aritmici ai unei asumări interioare ce nu mai lasă loc de haos și întâmplare! Despre asta este vorba: a atinge perfect fiecare notă, a onora cu desăvârșire fiecare pauză, a face totul fără a face nimic. A te goli de tot ceea ce trebuie făcut, într-un fel lipsit de ignoranță, printr-o îmbrățișare totală a lipsei de totalități radicale. Căci așa de ușoară este viața trăită în ritmul firescului! Este firesc să curgă totul de la sine. Atât de firesc, încât devine evident.“ ..

Ii multumesc Creatorului pentru maretia simplului fapt ca exist! Cum sa nu fiu recunoscator pentru tot ce se petrece cu mine? Am trecut printr-un veritabil proces de metamorfoza si astfel am ajuns la nivelul la care primesc, cu bucurie, toate experientele din viata mea. Teama a luat forma curajului, ura a redevenit iubire, adevarul a luat locul minciunii, confuzia a fost inlocuita de luciditate, panica a devenit siguranta, iar eu m-am transformat deodata, in cel pe care-l visam. Toate acestea s-au petrecut intr-o fractiune de secunda. Cum? Acceptand faptul ca Dumnezeu curge liber prin mine. A fost nevoie doar de o fractiune magica de secunda, pentru ca Lumina sa absoarba tot intunericul din viata mea. Nu pot sa exprim in cuvinte, multumirea deplina care ma cuprinde in acest moment. Ma simt smerit si sunt mandru, in acelasi timp, ca sunt fiul lui Dumnezeu!..