Intre imperiile Antichitatii, Egiptul, Babilonul, Sumerul, Asiria sau Fenicia au reprezentat forme speciale de agregare a societatii, care au creat deopotriva mituri seducatoare si structuri politico-militare solide, apte sa sustina civilizatii infloritoare, trasand evolutia umanitatii intre Mesopotamia si Valea Nilului.
Sumerul pare sa fie primul loc din lume "guvernat" de cuvantul scris - faimoasa scriere cuneiforma -, ceea ce a marcat inceputul propriu-zis al istoriei omenirii.
Iar Babilonul nu este numai legenda Turnului Babel, o poveste emblematica despre diversitatea culturala, regasita si in Biblie, ci si constructia imperiala a unor straluciti conducatori, precum Hammurabi sau Nabucodonosor.
Polii de putere din bogatul bazin economic al Mesopotamiei au alternat intre Asiria si Babilon. Dupa ce a fost cucerit si distrus de invadatorii asirieni, Babilonul a renascut spectaculos.
Vreme de milenii, Egiptul Antic a proiectat Divinitatea pe Pamant, faraonul preluand adesea semnificatia lui Ra, zeul suprem - Soarele. Dar, in egala masura, ca institutie sociala ordonatoare, cu toate "accidentele" de crestere inerente, a functionat impecabil, generand o civilizatie remarcabila, perpetuata - nu doar simbolic - prin piramidele si templele din Valea Regilor, care continua sa ne fascineze si astazi...
