Intre sfintii nevoitori ai vremurilor noastre, Cuviosul Paisie Aghioritul ni se arata ca un luceafar deasupra Muntelui Sfant – monah de-a pururi rugator, vas ales al harului dumnezeiesc si povatuitor bland al multimilor insetate de Dumnezeu.
Dar ce evlavie salasluia in acest monah, de se apropiau pasarile cerului fara frica, iar fiarele campului veneau la el ca la un al doilea Adam? Ce taina purta trupul acela istovit de post si de priveghere, de simteau toti in preajma lui pacea din Ceruri? Ce rugaciune ardea in el noaptea, de se umplea chilia de o lumina mai stralucitoare decat soarele, iar el abia cuteza sa respire, de teama sa nu risipeasca ce i se daruise?
Sfantul Paisie vindeca bolnavi fara sa-i atinga, raspundea la intrebari inainte sa fie rostite, vorbea cu oameni in limbi pe care nu le stia si se afla, in acelasi timp, in chilia sa si la capataiul celor suferinzi din lume. Se lupta cu diavolii in fiecare noapte si ii biruia – nu prin puterea sa, ci prin Cel ce salasluia intru el. Aceasta carte este o fereastra deschisa spre sufletul unuia dintre cei mai indragiti sfinti – o comoara de invataturi intelepte si marturii cutremuratoare, culese spre uimirea si mangaierea celui ce o va citi.
„Fiul meu nu mai vorbea cu mine de doi ani. Am inceput sa dorm cu icoana Sfantului Paisie sub perna. Peste o saptamana m-a sunat. Plangea. Eu plangeam. Ne-am regasit." - Elena, 52 ani
„Medicii imi spusesera ca nu mai pot face nimic. Am inceput sa ma rog la Sfantul Paisie, asa cu imi recomandase duhovnicul. La urmatorul control, doctorul m-a privit lung si mi-a spus: <
„Ma simteam epuizata, golita pe dinauntru. Am deschis cartea la o pagina la intamplare si primul rand m-a oprit in loc — parea scris special pentru mine. De atunci, citesc in fiecare seara cateva pagini din carte si dorm linistita." – Maria, 48 ani
