New York Times Bestseller; Washington Post Bestseller; Los Angeles Times Bestseller; Literary Hub, Best Essay Collection of the Decade; Book Riot Favorite Summer Read of 2020.
In acest volum Robin Wall Kimmerer ne ofera un ghid profund pentru a deveni mai intelepti, mai responsabili si mai conectati la pamantul si la natura. Aceasta carte este un apel la trezire pentru a proteja darurile naturii si a celebra bogatia culturala a conexiunii noastre cu mediul inconjurator.
Autoarea prezinta modurile in care vietile si limba noastra se impletesc prin lumea naturala, impartasind legende de la stramosii ei Potawatomi pentru a ilustra cultura recunostintei in care ar trebui sa traim cu totii. In calitate de membru al Natiunii Citizen Potowatomi, Kimmerer ofera perspective indigene asupra valorii recunostintei si a rolului sacrului in ecologie.
Viziunea acestei autoare deschide perspectiva unei vindecari a mediului si a oamenilor, in aceste vremuri in care Windigo, monstrul flamand si vesnic nesatul din legendele poporului Anishinaabe, a ajuns sa se identifice cu omul contemporan practicant frenetic al consumerismului, complet inconstient fata de consecintele exceselor sale. Unicitatea demersului sau consta in traducerea intr-un limbaj stiintific a unor obiceiuri ancestrale ale popoarelor native americane, o justificare a unor moduri diferite de a privi lumea, in termenii unui schimb echitabil si viu, in care toti participantii, locuitori ai acestei planete, pot iesi in castig.
Cu un master in botanica, urmat de un doctorat in ecologie vegetala, Robin Wall Kimmerer se recomanda atat ca om de stiinta care si-a dedicat intreaga cariera stiintifica studierii relatiei omului cu mediul inconjurator, dar si ca mama plina de compasiune si intelegere. La fel cum o mama vrea binele suprem pentru copiii ei, tot astfel ea ne invita sa invatam sa primim binele unei alte Mame, Natura atotcuprinzatoare, de la care mai avem inca multe de invatat. Impletindu-si povestile cu date stiintifice si umor, autoarea subliniaza ideea ca trezirea constiintei ecologice necesita recunoasterea si celebrarea relatiei noastre reciproce cu restul lumii vii. Caci numai atunci cand vom putea auzi limbajele altor fiinte vom fi capabili sa intelegem generozitatea pamantului si vom invata sa ne dam propriile daruri la schimb.
