Evanghelia după Toma este una dintre cele patruzeci și nouă de scrieri pe care le reunesc cele treisprezece volume descoperite din întâmplare, către 1945, în apropiere de Nag Hammadi, în Egiptul de Sus. Cele treisprezece codexuri descoperite reprezintă biblioteca unei comunități gnostice, alcătuită în secolele III, IV sau V. Aceste codexuri conțîn lucrări de proveniență diversă (setiene, în marea lor majoritate, dar și valentiniene sau hermetice), redactate în mai multe dialecte copte (în principal în cel sahidic).
Textul în limba coptă a fost stabilit și tradus de A. Guillaumont, H.Ch. Puech, G. Quispel, W. Till și Abd al-Masih. Acest text a fost corectat, modificat pe alocuri sau completat în mai multe rânduri.
Evanghelia după Toma a făcut senzație de îndată ce existența să a fost adusă la cunoștință publicului. Este o culegere de 114 logiasau "Rostiri" pe care Iisus le-ar fi adresat discipolului sau Toma și pe care acesta le-a păstrat secrete. Aceste "Cuvinte" atribuite lui Iisus au circulat îndeosebi în mediile gnostice și maniheene. Unele se aseamănă foarte bine cu enunțuri din Noul Testament; altele, necunoscute, dezvăluie numeroase doctrine esoterice și teme gnostice. Analizând în profunzime tot acest curent de gândire, H.Ch. Puech ne oferă o interpretare sistematică de o mare complexitate și bogăție.
