„A doua jumătate a secolului al XX-lea a cuprins atât apogeul aventurii istorice a marxismului, cât și prăbușirea sa sub greutatea patologiei încarnărilor sale politice. Al treilea volum al istoriei marxismului datorat lui Leszek Kołakowski prezintă triumful stalinismului ca întrupare absolută a bisericii universale a comunismului. În experienţa stalinistă s‑a împlinit, de fapt, ceea ce putem numi triumful nihilist al ecleziologiei și soteriologiei bolșevice. În același timp însă, fidel spiritului deschis al abordării sale antidogmatice și opuse oricărei interpretări unidimensionale, regretatul filosof polonez analizează și alternativele la ortodoxia sovietismului. [...] O analiză de o asemenea respiraţie presupune, desigur, nenumărate nuanţe și calificări, dar concluzia epilogului celui de‑al treilea volum este necruţătoare: marxismul a fost expresia unei autodeificări a umanităţii și, indiferent de forma pe care a luat‑o, el s‑a dovedit o nouă formă de înrobire a individului. Promiţând emanciparea absolută, demersul marxist a creat noi forme de subjugare, noi ipostaze ale heteronomiei spiritului.“
Vladimir Tismăneanu
