„Interesul meu pentru politică a fost foarte-foarte precoce. îmi vine să spun că s-a născut în clipa în care americanii au ajuns în grădina bunicii... Aveam şapte ani. Era o zi de vară.
Mă foiam pe lângă tatăl meu, foarte mulţumit că sunt băiat mare şi că-l pot ajuta să facă nu ştiu ce. Fericit să trăiesc asemenea clipe, i-am spus ceva ce auzisem cu siguranţă la şcoală, şi anume ce tipi formidabili sunt americanii. Răspunsul tatălui meu a fost atât de usturător, încât îmi amintesc şi-acum ce tare m-a lovit şi cât de dezamăgit am fost. Aşa am descoperit experienţa politică. Şi cum sentimentele pe care le încercam faţă de americani au fost reprimate cu severitate, am înţeles în chip obscur, dar cu multă forţă, că existau subiecte care trezeau opoziţii violente şi că opinia tatălui meu putea fi foarte diferită de opinia tovarăşilor mei de şcoală. Pe scurt, descopeream astfel caracterul conflictual al vieţii politice, descopeream pasiunea politică. Nu e rău să fii iniţiat în politică înţelegând că ea e ceva conflictual, în care sunt adeseori amestecaţi americanii!“
PIERRE MANENT
